Viktor E. Frankl in cautarea sensului
Despre căutarea sensului în viaţă şi în psihoterapie urmăriţi mai jos un concis videoclip cu Viktor E. Frankl, întemeietorul „celei de a treia şcoli vieneze de psihoterapie”, analiza existenţială sau logoterapia, vorbindu-le în 1972 studenţilor de la Toronto Youth Corps.
Citeşte despre cartea Teoria şi terapia nevrozelor de Viktor Frankl
Ceea ce spune, în esenţă, Viktor E. Frankl în „demonstraţia” sa înaintea studenţilor, urmându-l pe Goethe şi printr-o analogie cu pilotatul (Frankl tocmai începuse să ia lecţii de pilotat), este că pentru a-l face pe om mai bun, pentru ca el să ajungă să fie ceea ce este, trebuie să te raportezi la el nu ca la ceea ce este – pentru că atunci îl vei face să fie sub posibilităţile sale, ci ca la ceea ce ar trebui să fie – abia atunci el va ajunge ceea ce poate fi.
Vezi interviu cu Viktor Frankl despre cartea sa best-seller Omul în căutarea sensului vieţii
Un principiu care se aplică şi în psihoterapie.
Eu nu cred că există sens în viață.
Faptul că distinsul conferențiar de mai sus expune foarte frumos nu-mi schimbă părerea.
După cum.
Dacă ne apucă a cerceta după sens, iara ecsta nu e vizibil din prima, înseamnă că nu-i pe lista agreatelor de natură.
Chestia asta cu sensul in viată ține doar de oroarea cea refulată de a exista, sub acest cer nesfîrșit și necunoscut.
Omul vrea certitudini insă. Cu cît mai savante, cu atît mai plăcute sufletului de om scolit.
Inteleg. Dar daca inteleg eu bine ce spune Frankl, el sustine ca sensul nu exista de la sine (si, in orice caz, nu in natura), ci trebuie dat, chiar printr-o idealizare. Doar asa omul isi va implini potentele. Daca ii dai mai putin, daca ii dai ce ti se pare ca e "realist", atunci el va fi mai rau decat poate fi potrivit posibilitatilor sale.
Ma rog, asta poate fi discutat. Dar nu e o propunere "realista", cea a lui Frankl, ci… idealista – pentru a ajunge la realitatea cea mai buna.
"Omul vrea certitudini…" Da, de acord, de reflectat… Poate ca aici va intalniti cu un autor al nostru de pe Gradiva, neonihilistul Roland Jaccard 🙂