Copilul de inlocuire si elemente beta la suprarealisti si ermetici
Pana in octombrie 2015 la Castelul Cantacuzino puteti sa vizionati unele lucrari ale lui Salvador Dali. Copil de inlocuire, conceput imediat dupa moartea fratelui sau, Salvador Dali si-a intemeiat intreaga lui opera pe dorinta de a fi vazut pentru el insusi.
Injonctiunea cea mai puternica pe care a avut-o a fost
Nu exista
sau
Nu exista pentru tine insuti, ci pentru fratele mort,
injonctiune pe care a transpus-o in arta sa. Fantoma fratelui sau Salvador Dali a proiectat-o in creatii, acest lucru ajutindu-l sa traiasca pentru el insusi, nu pentru parinti. In toate creatiile sale si mai ales in Visele bizare ale lui Pantagruel François Rabelais putem observa elemente diferite corelate intr-un mod straniu, care ma duc cu gandul la inventiile tehnice ale lui da Vinci si la elementele beta ale lui Bion. Si daca toate creatiile lumii (si inventiile) nu contin in mare parte decat aceste elemente beta nedigerate care incearca din rasputeri sa fie digerate si intelese. In opera lui Dali vedem un timp suspendat. Elementele beta sunt suspendate in spatiu si timp.
Definirea suprarealismului de catre Breton ca
avantaj mintal, din care viata si moartea, realul si imaginarul, trecutul si viitorul, intelesul si neintelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu
arata un fel de integrare a acestor elemente beta care incearca sa se transforme, ca niste cifre disparate care aparent nu au nici o logica si sens si care intr-o anumita ordine simbolica vor capata sens (vezi Ion Barbu / Dan Barbilian si ermetismul)
Joc second / Din ceas dedus
Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglinda in mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste
In grupurile apei, un joc second, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridica insumarea
De harfe resfirate ce-in sbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele cand plimba sub clopotele verzi.
Cristiana Alexandra Levitchi
este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. “Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain” – vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.
Foto: Cristiana Alexandra Levitchi
