Bion: Nici dupa 20 de ani nu am reusit sa imi scot din par mirosul gloriei
I se recunosc, prin urmare, meritele. Totusi, evenimentele prin care trece si care ii pun la contributie capacitatile narcisice de a controla frustrarile si deceptiile ii lasa putin loc sentimentelor de bine. Doreste sa fie vazut si recunoscut pentru capacitatile sale, dar pretinde ca nu are nevoie de aceasta. Obtine recunoasterea, este decorat, i se iau in considerare ideile originale, dar nu suporta asta. Trage decoratiile dupa el ca pe niste ghiulele.
Nici dupa 20 de ani nu am reusit sa imi scot din par mirosul gloriei.
Insista asupra ignorantei sale, asupra lasitatii sale, ca si cum nu stia, nici la sfarsitul vietii, ca orice curaj adevarat se bazeaza pe sentimente de frica si neputinta. Desi nu se plaseaza in postura de a cere sau nu accepta sa infrunte competitia inevitabila, el nu intelege de ce nu i se ofera recunostinta pe care o doreste. Pentru a ramane ca Rees, la cartierul general, trebuie sa treaca teste, sa ceara o intrevedere. Nu o face.
Dumnezeule, ce dracu’ i-as putea spune comandantului armatei, chiar daca as putea obtine o intrevedere? Ce idee simpla?! Altii si-au vandut testul Matricelor, care era simplu si eficace, si au fost primiti cu entuziasm de catre comandantul armatei.
Atmosfera de deradere si de implacabila condamnare de sine sunt mereu prezente. La Bion par sa fie legate de insusi sentimentul de existenta.
Fragment Elsa Schmid-Kitsikis, Wilfred R. Bion, traducere de Corneliu Irimia, Editura Fundatiei Generatia, 2003, pp. 26-27.
Foto: Melanie Klein Trust
