Contractul psihanalitic demagogic
Cand mi-am inceput practica nu introduceam regula despre intinsul pe canapea suficient de clar; majoritatea pacientilor mei ramaneau asezati si nu stiam ce sa fac.
Un exemplu mai placut este cel in care un student de-al meu m-a consultat deoarece toti pacientii sai ramasesera tacuti. Desi citise Análisis del carácter [Analiza caracterului] si le interpreta tacerea, nu a obtinut nici o schimbare. Situatia lui dificila si enigmatica a putut fi rezolvata doar in momentul in care a explicat cum formulase el regula fundamentala [a terapiei psihanalitice, regula asocierii libere – n. red.]:
Puteti spune tot ceea ce ganditi si aveti, de asemenea, dreptul sa ramaneti tacut, sa pastrati tacerea.
Cu aceasta intelegere pacientii au optat pentru modalitatea cea mai simpla. Aceasta formulare, apropo, este un exemplu tipic de contract demagogic. […]
Asa cum am spus, contractul [psihanalitic – n. red.] ar trebui sa fie corect si echitabil. In cazul pe care tocmai l-am citat contractul e demagogic, de vreme ce da pacientului mai multa libertate decat acesta are, in mod real, in analiza. Regula fundamentala este, desigur, o invitatie generoasa de a vorbi liber, dar este si o cerinta severa, prin care se solicita ca rezistenta sa fie depasita. Iata de ce nu cred ca atmosfera analitica este permisiva, asa cum se spune adesea. Contractul analitic presupune responsabilitate, o responsabilitate mare si impartasita.
Fragment din R. Horacio Etchegoyen, Fundamentele tehnicii psihanalitice, traducere de Simona Gabriela Chiru, Mihaela Dumitru, Rodica Speranţa Pantelie, Anatoli Eduard Reghintovschi, Ileana Trandafir, Editura Fundatiei Generatia, 2011, p. 72.
Foto: nicoledevito.com
