N-as fi revenit la Jack Kevorkian, un erou al timpului nostru, care a facut mai mult ca oricine pentru eutanasie – asadar pentru alegerea oferita oricarui cetatean sa decida cu privire la sfarsitul vietii sale asa cum intelege el si nu cum vor apropiatii sai, medicii sau Statul.
Eutanasia pentru cei ce sufera de depresie, legalizata in Belgia
Impreuna cu prietenul meu Michel Thévoz i-am adus un omagiu doctorului Jack Kevorkian intr-o carticica: Manifeste pour une mort douce, aclamata in Japonia. Nu mica mi-a fost surpriza (si placerea) sa vad filmul lui Barry Levinson – mult mi-a mai placut Good Morning, Vietnam, precum si amintirile din copilaria lui evreiasca din Philadelphia – despre doctorul Jack Kevorkian, magistral interpretat de Al Pacino. Asa cum scria Thierry Jobin in Le Temps
You don’t know Jack este mai interesant decat toate filmele americane la un loc care ruleaza in cinematografele noastre.
Nu stiam ca in lupta sa Kevorkian a ajuns sa sfideze justitia americana, drept care a fost condamnat la opt ani de inchisoare stricta. De unde a iesit mai hotarat ca oricand, asa cum marturiseste in interventiile sale pe YouTube. Ma intreb uneori dupa ce recunoastem un nihilist. Raspunsul e simplu: dupa admiratia pe care i-o trezeste Jack Kevorkian. Si dupa ce recunoastem un cinefil: dupa regretul care il incearca inaintea faptului ca Barry Levinson nu a mai turnat un film de ani de zile. Injustitie reparata gratie unei capodopere… disponibila numai pe DVD.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
