Oliver Sacks, Fotograf: Jurgen Frank/Corbis, The Guardian

Un psihanalist pentru un medic. Iata propunerea mea pentru astazi!

Trecerea recenta in nefiinta a celebrului neurolog Oliver Sacks a intristat pe multi. Fie ca e vorba despre medici, despre fosti pacienti sau despre cei care au lecturat publicatiile lui Sacks, multi au resimtit dureros pierderea autorului cartii – poate cea mai cunoscuta de la noi – Omul care isi confunda sotia cu o palarie.

Mai jos veti putea urmari un scurt interviu despre o experienta personala a doctorului Sacks. Intalnirea sa cu psihanaliza, apoi cu psihanalistul sau. Cateva cuvinte despre o experienta, in doi, care a durat mai bine de 46 de ani.

Primii pasi catre intalnirea cu un psihanalist

In anii ’60, cand a ajuns la New Yourk, Oliver Sacks declara ca era dependent de droguri. Lua doze imense de amfetamina in week-enduri. De fiecare data cand consuma drogurile, doza aproape ca ii era fatala. Slabise foarte mult – amfetamina reduce apetitul alimentar. Privindu-se in oglinda, ajunsese sa nu mai recunoasca persoana pe care o vedea in fata ochilor. In ultima zi a anului 1965, Oliver Sacks povesteste ca a avut un moment de luciditate in care si-a spus:

Oliver, nu vei lasa sa treaca nici macar o zi din noul an fara sa cauti ajutor!

Citeste mai multe despre dependenta de droguri

Asa a inceput sa vada mai multi psihiatri, unii dintre ei psihanalisti. Drumul insa a fost unul destul de incurcat din cauza ambivalentei ce statea in calea inceperii unui tratament psihanalitic. Sacks povesteste cum, in Los Angeles, a vazut un psihanalist care l-a referit catre un alt coleg, psihanalist si el. Celebrul neurolog marturiseste ca, in acea perioada, se simtea destul de „impietrit”. Astfel, cand terapeutul l-a intrebat cum a ajuns la el, acesta i-a raspuns:

Intrebati-o pe dr. Bonnard! (psihanalist care il referise catre acest terapeut)

Despre profesia de psihanalist cu Otto Kernberg

In 1966, lucrurile iau o turnura decisiva pentru Sacks. In urma unei consultatii, i se spune ca, fara ajutor specializat, nu va supravietui. L-a intalnit astfel pe dr. Shegold, cel care avea sa-i fie psihanalist pentru mai bine de 46 de ani. La inceput, Sacks povesteste ca a fost sceptic fata de persoana analistului sau. Era prea tanar, credea el. A hotarat insa inceperea tratamentului si marturiseste cum, impreuna cu terapeutul sau, a trecut prin etape importante din viata sa, cum au crescut impreuna (la figurat si la propriu, amandoi fiind aproximativ de aceeasi varsta). Un moment delicios al interviului este acela in care dr. Sacks spune ca, acum, dupa 46 de ani de analiza personala, simte ca el, impreuna cu psihanalistul sau,

incepem sa ajungem undeva.

Ce am invatat de la psihanalist

Unul dintre lucrurile pentru care Oliver Sacks simte recunostinta deosebita fata de analistul sau este acela ca a invatat ce inseamna sa asculti si sa fii atent. Or astea sunt cele mai importante aspecte in relatia dintre un medic si pacientul sau. Cel care are in grija o persoana trebuie sa simta, aproape telepatic, declara Sacks, ceea ce se ascunde in spatele discursului sau, ceea ce pacientul nu poate spune sau nu a ajuns inca sa stie.

Citeste despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.

Toate articolele acestui autor