Peronul reprezinta un spatiu deosebit in mentalul colectiv. Motiv de reverie, de observare a celor din jur, de auto-reflectie sau de asteptare apasatoare, statia este asemenea unui malaxor care inghite oameni, ganduri si senzatii deopotriva. Imagineaza-ti, insa, ca, uitandu-te pe ecranul care anunta sosirea trenului citesti o confesiune. In loc sa vezi ora la care vine trenul pe care il astepti, vezi una dintre cele mai mari frici sau una dintre cele mai mari dorinte ale unei persoane. Si ea, aflata in aceeasi statie, ca si tine. Textul nu seamana deloc cu aforismele care strang cele mai multe like-uri pe Facebook. Ai in fata ta un mesaj foarte autentic, foarte personal. Si, totusi, este foarte posibil sa te regasesti si tu in el.
Si nu, nu este vorba nici despre Big Brother, ci despre un proiect foarte interesant aflat in plina desfasurare in gara din Brighton. Cele mai adanci temeri si cele mai ascunse dorinte ale pasagerilor care asteapta in aceasta gara sunt proiectate, anonim, pe ecrane. Un Zid al Plangerii modern, asa cum il numesc cei care au creat acest proiect, Alan Donohoe si Steven Parker. Peretele asteptarii are ca scop afisarea unor secrete apasatoare, a unor confesiuni existentiale trimise de pasageri anonimi care tranziteaza gara din Brighton. Instalatia va functiona pana pe 27 septembrie, asa ca, daca aveti drum prin sudul Angliei in aceasta perioada, aveti sansa sa traiti o experienta inedita.
A sta pe peron si a astepta un tren supraaglomerat care, in plus, mai si intarzie, reprezinta o experienta care iti va deschide ochii, la propriu si la figurat,
sugereaza cei care au pus in functiune proiectul. Mai mult, confesiunile anonime ne reaminesc ca nu suntem singurii care se simt apasati de probleme si de ganduri chinuitoare.
Un ecran dintr-un spatiu public cu functie terapeutica de tert. Iata ceva la care sa meditati. Dupa ce vedeti mesajele de mai jos!
Sunt indragostita de cel mai bun prieten, nu de iubitul meu. Nici unul dintre ei nu stie.
Mi-as dori sa nu-mi fie atat de teama de esec. Sunt ingrijorat ca nu voi ajunge niciodata sa-mi ating potentialul pentru ca imi va fi prea frica sa incerc asta.
Urasc ca am Sindromul Asperger.
Ma simt atat de pierduta si de singura! Imi este dor de el, prietenul meu cel mai bun, iubitul meu, sufletul meu pereche si protectorul meu.
Ma tem ca dragostea nu este indeajuns.
In mai putin de jumatate din orele mele de lucru sunt cu adevarat productiv.
47 de ani si obosit sa ascund fata de intreaga lume ca sufar de depresie.
I-am scris sotului unei alte femei si nu ma pot opri.
Imi este teama de perspectiva de a-mi creste copiii singur.
Am nevoie de alcool pentru a avea o conversatie. Pare atat de trist si deloc necesar pentru ca sunt un tanar frumos si stralucit de 28 de ani.
Sunt ingrijorata ca depresia sotului transforma un mariaj fericit intr-unul lipsit de pasiune in care suntem prieteni, dar in care ne simtim foarte singuri.
Am petrecut atat de mult timp invatand incat am uitat sa-mi construiesc propria identitate.
este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Sa fie din cauza de toamna, de micul cutremur de la ora 18.00, de ploaia cu tunete si fulgere inca in desfasurare, de apropierea eclipsei etc, dar pare un moment prielnic pentru destainuiri. Nu ca as fi modest, dar parca as opta pentru ultima varianta…
Sa fie din cauza de toamna, de micul cutremur de la ora 18.00, de ploaia cu tunete si fulgere inca in desfasurare, de apropierea eclipsei etc, dar pare un moment prielnic pentru destainuiri. Nu ca as fi modest, dar parca as opta pentru ultima varianta…
Pentru destainuiri, oricand se poate gasi un moment prielnic.