Utopii care se doresc nebigote

Multi dintre noi traim in continuare dupa principiile din basme in care Binele e intotdeauna Bine fara umbre si Raul e intotdeauna Rau. Picam in gindirea fanatica atunci cind fricile sint atit de puternice, incit ne inunda ratiunea. Desigur nu putem sa scapam de gindirea magica. Are si ea calitatile ei.

Avem tendinta de a gindi dihotomic, pentru ca asa am fost invatati, gen „totul sau nimic”, „alb sau negru”. Vedem cu „ochelarii nostri” care sint colorati diferit in functie de stare. Am trecut de la parintii reali la parintii interni critici si punitivi care, prin argumente afective, desfiinteaza gramul de ratiune din fiecare. Ne comportam ca niste copii rebeli absolutisti vis-a-vis de o autoritate parentala la fel de absolutista.

Gindirea disfunctionala in „alb si negru” nu o vedem doar in cabinetele de psihoterapie, ci peste tot: la TV, in mediul virtual, in metrou, in reviste, in ziare. Fireste, nimeni nu e perfect si ma indoiesc ca ar exista gindire total „functionala”, insa daca raportul intre gindirea functionala si cea disfuntionala este in defavoarea gindirii functionale, atunci avem o mare problema sociala. Ne miram si ne oripilam de extremismul religios, insa nu sintem poate atenti la extremismul din fata noastra legat de alte subiecte pe care le-am tot intilnit in spatiul virtual si public. Am trecut de la o tiranie la o alta.

Este adevarat ca multe dintre informatiile pe diverse teme din diverse surse sint dificil de verificat. Traim intr-o lume in care paranoia e generala, ca si ideea ca „porcul, vaca”, „musulmanul”, „rusul” sint „dusmani de moarte” de care trebuie sa ne ferim si eventual sa ii agresam tocmai pentru ca ne simtim agresati de ei.

Din dorinta de a fi mereu „stiintifica” si „fara gres” pina si psihologia intra in bigotism, control excesiv, lipsa de flexibilitate. Tocmai lipsa de flexibilitate duce la lipsa de rigoare. Daca ne straduim sa fim Perfecti vom gresi mai mult decit daca ne lasam sa gresim.

Multe forme de cunoastere explica lumea in diverse moduri, concepte, insa de multe ori sub aceste concepte exista aceeasi idee, insa fiecare domeniu strict ca sa ia nastere are nevoie de granite clare si rigide.

Totul se petrece ca intr-un sistem (familie, firma, grup). Ca sa ia nastere e nevoie de coeziune, de numitor comun. Apoi, ca sa nu se manince pe dinlauntru, orice sistem are nevoie sa fie semideschis, flexibil, in care schimbul cu exteriorul si cu alte sisteme sa aiba loc. Daca fiecare domeniu se considera Rege (fara a lua in considerare si celelalte domenii), atunci nu avem de-a face decit de un narcisism absolut al persoanelor care activeaza in acel domeniu. Desigur, este nevoie sa avem simtul realitatii si al criticii, impreuna cu flexibilitate si cunoastere interdisciplinara. Intrebarea din Adult este

Ce ignoram?

Nu putem sa gindim, spre exemplu, un sistem de drept fara om, adica fara psihologie. Nu putem sa studiem omul fara ingloba elemente de filosofie, antropologie, arta, medicina holistica, filosofia stiintei, psihologia artei, chiar studiul progresiilor si al tranzitelor astrale, asa cum este nevoie sa acceptam corelatiile dintre domenii care pentru multa lume sint total opuse: muzica si matematica, de pilda. Putem fi capabili sa observam sinesteziile si sa fim deschisi domeniilor de granita, interdisciplinare?

Iata citeva teme in care exista tabere extremiste si in care nu functioneaza bine starea de Adult a eului.

Desconsiderea medicinii alopate chiar si atunci cind este imperios necesar apelul la ea (operatii, viroze, septicemii) si imbratisarea nediscriminatorie si nediferentiata a medicinii complementare / alternative si a dietelor vegane. Acest articol nu le-ar clinti credinta totala in medicina alternativa celor care cred doar in medicina alternativa.

Discriminarea medicinii complementare si lipsa unei viziuni holistice asupra omului. Si totusi, clujenii au inteles ca merita sa ofere servicii holistice.

Mania alimentarii „bio”, „sanatoase”, care se asociaza cu „raw-vegan” si incriminarea produselor care contin proteina animala.

Considerarea alaptatului copilului ca o litera de lege (incriminind femeile care nu alapteaza), precum si impingerea acestui „firesc” pina la 3, 5, 7 ani ai copilului (ma refer la societatile occidentale, nu in Nepal).

Considerarea fireasca a dormitului in pat cu copilul pina la virste la care teoretic copilul ar fi de dorit sa fie autonom.

In aceste doua cazuri ma intreb care nevoi sint puse in discutie? Ale mamei (nerezolvate poate din copilarie) sau ale copilului? Inclin sa cred ca ale mamei. Oare copilul percepe mai bine o mama care ofera hrana fizica, printre picaturi pentru ca s-a intors la serviciu, e tracasata, depresiva, rece, sau pe una care nu alapteaza, insa e prezenta, constanta, securizanta? In cazul in care copilul de pina la 2 ani se trezeste si cu un frate / sora, situatia devine si mai traumatica (vezi Factori de risc, respectiv, factori situationali potential traumatici: Ocupare profesionala a mamei in primul an de viata; Comportament de legatura nesigur dupa a 12-a / a 18-a luna de viata, Diferenta de virsta de mai putin de 18 luni fata de urmatorul frate sau sora – Gottfried Fischer si Peter Riedesser, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, p. 33)

Considerarea palmei la fund ca o trauma, insa eludarea abuzului adultului asupra copilului (constant, perseverent) de alta natura: prin supraprotectie, prin cuvinte toxice.

Apologetica iubirii „neconditionate” in detrimentul regulilor, granitelor si limitelor sanatoase.

Condamnarea avortului fara a lua in considerare situatia copilului neavortat, insa nedorit, neiubit si abandonat dupa nastere. (vezi injonctiunea „Nu exista”).

Lupta antivaccinarii totale, de teama autismului, spre exemplu (care oricum are mai multe cauze), fara a lua in considerare consecintele nevaccinari impotriva unor boli grave care nu sint inca eradicate in lume (poliomielita).

Ridicarea in slavi a metodelor stiintifice si a verificarii absolutiste in detrimentul a unor alte forme de cunoastere (gen alchimie, astrologie, acupunctura). Spre exemplu Freud, Jung, Riemann si Einstein (din scrierile unora) nu au desconsiderat cunoasterea prin care se studiaza astrogramele.

Nevoia unora de a delimita domeniul lor de activitate foarte strict ca si cum s-ar teme de contaminari din alte sfere (daca nu s-ar teme ar afla legaturile intre matematica si poezie, intre matematica si muzica, intre psihologie si astrologie, intre amprentele din palma si viata intrauterina, intre medicina alopata, acupunctura si psihosomatica, astrologie si biochimie. Corelatii stranii intre stiinta si chiromantie si altele puteti gasi in cartea Ghidul ipohondrului.

Moda parentingului (toata lumea se pricepe la parenting, care a devenit o moda) inainte de a ne ocupa de cresterea noastra personala ca adulti si de cresterea de cuplu si de vindecatrea trecutului traumatic.

Apologia nasterii naturale (in spitalele din Romania) si incriminarea alegerii cezarienei in conditiile in care se desconsidera unele aspecte legate de corporalitatea femeii de azi (de stilul in care isi desfasoara viata spre deosebire de stilul de viata ale femeii din vechime, care nastea pe cimp), legate de travaliul prelungit (care afecteaza si mama, si fatul, afectare fatala uneori), dilatatia mica si lipsa de ajutor pentru dilatatie, de trauma epiziotomiei, de alte detalii neluate in seama de multe ori (circulara de cordon) sau de manevrele neadecvate ale doctorilor care pot duce la tulburari neurologice pe viata ale copilului.

Discriminarea credinciosilor de catre ateii fanatici si discriminarea ateilor si agnosticilor de catre credinciosii fanatici. Un credincios fanatic are in el un ateu fanatic si invers. In definitiv credinciosii feroci si ateii feroci sint in aceeasi oala – isi urasc si / sau iubesc Parintii (reali sau imaginari) cu putere.

Problematica „orei de religie in scoala” in Romania, care nu este dezbatuta echitabil, multi moderatori ignorind o parte dintre specialistii care ar fi avut un cuvint de spus pe acest subiect (psihiatri, psihologi, sociologi, antropologi, istorici, filosofi), precum si pe reprezentantii altor religii decit cea crestina, a agnosticilor si ateilor, intr-o tara care se „declara” laica.

Incriminarea avortului considerat „pacat” de catre unii si ignorarea unei realitati referitoare la aducerea pe lume a multor copii nedoriti, care pot fi abuzati prin neglijenta fizica, emotionala, educationala, sau abandonati dupa nastere. Se sustin oare drepturile copilului?

Entuziasmul unora pentru dezvoltarea spirituala (zen, yoga, atingerea iluminarii, awareness, mindfulness) inainte de a se preocupa de igiena emotionala si mentala (prin dezvoltare personala psihologica si psihoterapie). Este ca si cum o persoana ar dori sa acceseze chakra 7 din prima, inaintea primelor vitale, de altfel. Awareness si mindfulness atingem oricum daca intram intr-un demers de autocunoastere prin psihoterapie.

Entuziasmul unora pentru dezvoltare personala (prin aplicarea gindirii pozitive) si ignorarea „scheletelor din dulap” care, fara un demers psihoterapeutic, isi fac de cap cind le e lumea mai draga.

Cind ne folosim Adultul intern ne luam la intrebari propriile credinte si putem admite ca stim ca nu stim tot, ca sint multe variabile necunoscute, si putem adopta atitudinea agnosticului, in loc sa credem fara sa cercetam sau sa cercetam in mod obsesiv.

Un discurs din Adult ar suna cam asa:

Aleg acest lucru, sau persoana sau aleg aceasta teorie, fiind constient/a ca e alegerea cea mai buna / eficienta in acest moment. Aleg si nu regret, insa pot sa ma si razgindesc daca datele problemei se schimba. Stiu ca nu sint perfect/a si imi asum consecintele alegerii mele.

La nivel global am avea nevoie sa intarim Adultul integrat: intuitia, instinctul, ratiunea, gindirea critica, flexibilitatea. Utopic… cred eu azi.

E o utopie de asemeni, sa credem ca va ajunge vreodata omenirea la dezideratul „Pace, Lumina si Iubire” (de altfel care se inscrie in linia Frumosului Absolut) folosit in limbajul curent de cei care doresc sa atinga iluminarea.

Oare putem sa crestem nivelul de constientizare a rolului nostru in accederea la fericire sau la nefericire?

Deocamdata, cu cit sint mai multe razboaie pe lume, cu atit vocile celor care cred in „Iubirea neconditionata” absolutista vor fi mai puternice.

Frumos spunea Nina Cassian:

Suntem atat de imperfecti, de limitati, de salbatici…

si Lucian Blaga:

Teoriilor mele metafizice nu le-am atribuit niciodata alt caracter decit acela de încercari, perspective, anticipatii, viziuni mistice – in nici un caz caracter de dogme. Am ambitia de a fi cel mai liber dintre adeptii acestor teorii.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntilnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adincimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina –
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremurătoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfint mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei –
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.