W. R. Bion in transeele Primului Razboi Mondial

…doar in fata pericolului real, a suferintei concrete a camarazilor sai isi poate permite sa simta profunzimea sentimentelor sale: constanta frica de moarte, impresia de a fi amenintat cu disparitia, certitudinea ca nu poate conta decat pe o amanare…

exceptand, iar asta il surprinde pe Bion, atunci cand sub atacul emotiilor insuportabile (ca atunci cand este aproape de moarte), el trece prin momente de depersonalizare care, paradoxal, ii dau un sentiment de securitate. La fel se intampla atunci cand regaseste senzatiile din India, visele, momentele de liniste, de caldura, date de o raza de soare, schimbarile clar-obscur ale luminii, o intreaga lume nostalgica ce ii permite sa regreseze si sa reia contactul cu lumea sa psihica. Bion ne ofera atunci minunate momente de poezie.

Fragment Elsa Schmid-Kitsikis, Wilfred R. Bion, traducere de Corneliu Irimia, Editura Fundatiei Generatia, 2003, p. 19.