Mai bine mor decat sa spun! Boris Cyrulnik si rusinea de neindurat

Daca doriti sa aflati de ce nu am spus nimic, ar trebui pur si simplu sa gasiti motivul care m-a obligat sa pastrez tacerea. Imprejurarile in care s-a produs evenimentul si reactiile anturajului sunt coautorii acestei taceri. Daca o sa va povestesc ce mi s-a intamplat, nu o sa ma credeti, o sa radeti de mine tinand partea agresorului, o sa-mi adresati intrebari deplasate sau, si mai rau, o sa va fie mila de mine. Indiferent de reactia pe care o veti avea, ar fi de ajuns sa vorbesc ca sa ma simt prost in fata privirilor voastre.

Asa ca mai bine tac, protejandu-ma, si va voi prezenta doar acea parte a intamplarii traite de mine, cea pe care sunteti pregatiti sa o suportati. Cealalta parte, cea intunecata, va ramane tacuta in adancul personalitatii mele. Aceasta poveste fara cuvinte ne va tutela relatia deoarece cuvintele neimpartasite, intamplarile nespuse mi le-am tot repetat inlauntrul meu, la nesfarsit.

Avem in vedere astazi o carte intitulata Mai bine mor decat sa spun! Rusinea. Este semnata de Boris Cyrulnik si a aparut in traducere romaneasca in 2012, la Editura Trei. Fapt remarcabil: la numai doi ani de la publicarea originalului francez.

Boris Cyrulnik

Boris Cyrulnik este un foarte cunoscut neurolog, psihiatru si psihanalist francez, si unul dintre pionierii etologiei in Franta, incepand cu anii ’60. Data fiind si istoria sa personala foarte accidentata, traumatica, din copilarie (cu parinti deportati, ca evrei, in lagarele de concentrare, cu insasi lupta sa – uneori spectaculoasa – pentru a nu le impartasi soarta), nu ne vom uimi foarte mult ca interesele sale teoretico-clinice au mers adesea catre conceptul de rezilienta, preocupat fiind asadar de felul in care cei care au suferit traume le fac fata si se dezvolta ulterior. Este un adept al eutanasiei asistate, facand parte, de altfel, din comitetul de onoare al Asociatiei pentru dreptul de a muri cu demnitate, principala organizatie franceza aflata in slujba acestei cauze. Foarte cunoscut in Franta si nu numai, date fiind numeroasele sale conferinte si interviuri, nu putine la televiziune, ca si numeroasele carti de popularizare pe diferite teme din domeniile sale de interes.

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre

Din aceasta categorie facand parte si cartea pe care o avem azi in vedere, Mai bine mor decat sa spun! Rusinea. O inteligenta carte de popularizare, de acord, dar pe un subiect dintre cele mai inconfortabile, mai ales pentru cei care “sufera”… de rusine. Cine ar dori sa se confrunte din nou, voluntar, cu aceasta maladie (cum o considera Cyrulnik), de aceasta data printr-o carte? Dar poate ca putem miza totodata pe dorinta de “vindecare” a cititorului.

Boris Cyrulnik, Mai bine mor decat sa spun! Rusinea, Editura Trei, 2012

Cartea este structurata, destul de lejer, in capitole graitoare, desi obsedante prin repetitia aceluiasi cuvant-sentiment care ne subjuga adesea, iar pe unii dintre noi am putea chiar sa spunem ca ii terorizeaza: “O amintire din copilarie” (introducerea), “Sa iesim din rusine ca dintr-o vizuina”, “Moartea in suflet. Psihologia rusinii”, “Nedreapta rusine”, “Biologia rusinii”, “Rosu de rusine”, “Un cuplu potrivit: rusinea si mandria”. Iar la final, un epilog: “Puterea ciorapilor”. Teme diverse, dar traversate toate de acelasi fir rosu al rusinii, sunt abordate in cadrul acestor capitole (uneori foarte asertiv, alteori paradoxal): inducerea rusinii, sentimentul de vulnerabilitate si al riscului de expunere a celui care “sufera” de rusine, succesul ca masca a rusinii, rusinea sexuala, raportul dintre rusine si culpa, rusinea si rezilienta, apararea prin negare, schimbarea sub actiunea rusinii, caile de eliberare de rusine, punctul de vedere etologic in toata aceasta problematica, functia socializanta a suferintei psihice, efectul desocializant al suferintei morale, rusinea legata de origini, rusinea exilului – si multe alte aspecte. Precum spuneam, nu este vorba despre o tratare a temei rusinii intr-o ordine riguroasa, precum cea a unui tratat, ci intr-o maniera mai libera si intrucatva eseistica.

N-am putea aprecia cartea lui Boris Cyrulnik drept una de literatura motivationala, de self-help – pentru ca nu este. E o carte de meditatie, de reflectie asupra rusinii, o carte indeosebi situationala, crosetata pe marginea unei extrem de bogate cazuistici. Pentru ca, trebuie spus, cartea este realizata practic din expunerea foarte densa de “cazuri” – sa le spunem “cazuri” unor istorii, situatii care pot fi si banale, dintre cele mai banale, dar care pot fi si intime si chiar erotice, si pot fi si istorice, si culturale, uneori pe firul unor istorii sau biografii foarte cunoscute; mergand de pilda de la experienta de lagar de concentrare, ca si post-Auschwitz a lui Primo Levi si pana la probleme de asumare identitara a binecunoscutului psihiatru antilez, militant pentru drepturi civice, Frantz Fanon. Un evantai foarte larg, asadar, de situatii de viata, in care rusinea este sau poate fi prezenta; articulate cu reflectii ale autorului, precum spuneam indeosebi reflectii situationale, si psihologice, si adesea si filosofice.

Si cum altfel decat situationale, cand si subiectul este in fond atat de larg – poate mai obisnuit unui tratat de filosofie morala! Un sentiment uman cat o lume sau cat mii de biblioteci… Un sentiment adesea cat o viata…

Rusinea poate dura doua ore sau doua decenii, 

ne spune autorul.

In fond, intentia, proiectul lui Boris Cyrulnik este de a decanta cateva adevaruri revelatoare despre cum se manifesta rusinea – foarte multiform fiind, nu-i asa, acest sentiment, iar adesea luandu-ne prin surprindere. Folosind drept canava aceste situatii nenumarate amintite ca facand materialul, substanta cartii. De a le decanta si cu intuitia psihiatrului, si uneori si cu ajutorul bunului-simt ori al juxtapunerilor, al similitudinilor sau al contrastelor – frapante. Si de a demonta, poate, unele prejudecati, precum aceea ca rusinea face intotdeauna pereche cu vinovatia. Poate ca face uneori, poate ca aceste doua sentimente se intalnesc adesea, dar exista nenumarate situatii cand nu se combina; si, in orice caz, au origini diferite.

Despre o lume pe care de cele mai multe ori o trecem sub tacere putem citi in cartea Mai bine mor decat sa spun. Rusinea de Boris Cyrulnik, aparuta in traducere la Editura Trei.

Dorin-Liviu Bîtfoi

este psihanalist in formare, scriitor si jurnalist. A fondat si conduce AIPsA, Cafe Gradiva si Psihoo. Cea mai recenta carte publicata: Asa s-a nascut omul nou. In Romania anilor ’50.

Toate articolele acestui autor

Foto: en.wikipedia.org