De ce sunt femeile batrane intruchiparea Raului in basmele pentru copii?

De ce femeile batrane din basme si povesti pentru copii sunt, de multe ori, intruchipari ale Raului? De la Alba ca Zapada pana la Hansel si Gretel vedem figuri feminine hidoase cu pielea zbarcita, negi, nas si urechi mari, dinti negri si haine ponosite. Ele sunt adesea femei batrane, vrajitoare a caror ocupatie este magia si a caror placere este de a manca de vii copiii. Sa ne amintim scena din Alba ca Zapada in care regina-mama-vitrega se transforma intr-o baba urata care cauta s-o omoare pe fata plecata de acasa. In Hansel si Gretel, copiii intalnesc in calea lor prin padure o casuta din turta dulce in care-si duce veacul o vrajitoare care mananca pe cei mici. Nu departe de acest portret se afla si personajul mamei vitrege din Cenusareasa care, fara sa faca vraji diabolice, o exploateaza totusi pe fiica cea mica fara pic de mila. Sa nu uitam nici de Ariel si de vrajitoarea Ursula, cea care ravneste dupa vocea fermecatoare a tinerei fete. Nu se va lasa pana cand nu va obtine ceea ce isi doreste.

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre

Acum ca ne-am amintit cateva dintre secventele cheie in care apar figuri feminine rele, sa revenim la intrebarea initiala: de ce fata raului din basme se ascunde in spatele chipului unei femei batrane?

Maria Tatar preda un curs de folclor si mitologie la Harvard. Ea observa ca una dintre cele mai infricosatoare scene, mai mult chiar pentru adulti decat pentru copii, este cea din Alba ca Zapada in care mama vitrega se transforma dintr-o femeie frumoasa si carismatica intr-o batrana respingatoare. Maria Tatar crede ca acest episod este atat de odios mai ales pentru ca el comprima procesul imbatranirii in mai putin de 20 secunde. Explicatia pentru existenta acestor personaje feminine negative este aceea portivit careia figura cea mai puternica in primele luni de viata ale unui copil este mama sa. Copiii folosesc o cale de a imparti, de a cliva figura materna intr-o mama rea care se ocupa de reguli, limite, comportament, o mama care se poate infuria pe copilul ei si intr-o mama buna care este protectoare, iubitoare si care isi ingrijeste bebelusul. Sustinem explicatia data de Maria Tatar care vine in sprijinul psihanalistului Melania Klein care, de asemenea, sustine existenta unui clivaj in mintea sugarului intre mama buna si mama rea, intre sanul bun si sanul rau. Pe masura ce bebelusul creste, copilul integreaza cele doua imagini intr-una singura, unitara. Astfel copilul introiecteaza figura unei mame iubitoare care protejeaza si a unei mame care pune limite, care nu satisface imediat dorintele bebelusului etc. intr-una singura: mama este si cea care iubeste si protejeaza si cea care pune reguli si frustreaza.

Citeste despre sanul bun si sanul rau la Melanie Klein

Probabil ca unul dintre cele mai infricosatoare personaje feminine este Baba Yaga, un personaj apartinanad mitologiei ruse. Ea este o baba cu nas lung si ascutit, cu un dinte de fier. Are picioare de gaina si rapeste copiii pentru a-i manca ulterior. Baba Yaga a provocat insomnie copiilor est-europeni de-a lungul secolelor. In Romania, copiii care nu vroiau sa doarma sau sa manance erau amenintati cu baba care urma sa vina cu un sac mare si sa-i fure pe micutii neascultatori. Pe langa aceasta functie canibalica a Babei Yaga, mitologia ii atribuie si una umana. Ea o ajuta pe o fetita ratacita in padure sa gaseasca drumul spre casa. Iata cum cele doua figuri, cea diabolica si cea umana, se integreaza intr-una unitara. Aceasta este adevarata forta a acestor personaje, subliniaza Maria Tatar. Pe de o parte, amenintarea canibalica, agresiva. Pe de alta, interventia benefica ce duce catre un sfarsit fericit.

Psiholog copii: cand sa merg la psiholog

Sheldon Cashdan, autorul lucrarii Vrajitoarea trebuie sa moara (ed. Trei, 2009), remarca:

Mare parte din existenta umana impune reconcilierea scindarilor elementare ale Sinelui care ne guverneaza relatiile cu ceilalti: atragator versus respingator, loial versus neloial, valoros versus nevalorors. Aceste scindari isi au inceputul in separarea cruda a lumii copilului in senzatii care provoaca satisfactie (bune) si senzatii nesatisfacatoare (rele): plinatatea este buna, lipsa este rea, caldura este buna, frigul este rau, a fi tinut in brate este bine, a fi privat de contact este rau. Cu mult inainte de a putea atribui etichetari verbale binelui sau raului, o inteligenta senzoriala primitiva le da copiilor posibilitatea sa recunoasca faptul ca lumea – ori ceea ce exista – se imparte in bine si rau.

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.

Toate articolele acestui autor