Se spune că în 1909, la bordul transatlanticului care se îndrepta către Statele Unite, Freud ar fi rostit următoarele cuvinte:
Ei nu ştiu că le aducem ciuma!
Ciuma, bineînţeles, era psihanaliza. Acest comentariu atribuit lui Freud sugerează o aşa-zisă idee periculoasă pentru că dă seama tocmai de potenţialul subversiv pe care-l conţine o astfel de teorie despre funcţionarea psihică umană. Poate că intuiţia lui Freud era legată de impactul neaşteptat pe care ideile psihanalitice urmau să-l aibă asupra unei societăţi noi şi deschise, dar care mai păstra cu naivitate pudibondă concepţiile primilor puritani care au emigrat în Lumea Nouă.
În prezent, la peste 100 de ani de la descoperirile freudiene, psihanaliza încă reprezintă o disciplină dinamitardă capabilă să spulbere prejudecăţi, iar acest fapt se observă prin rezistenţele fireşti pe care ea le naşte.
Treaba publicului este să reziste.
Poate că acest dicton exprimă cel mai bine mobilizarea defenselor normale faţă de conţinuturile inconştiente. Cu toate acestea, simţim că ideile de acest gen stimulează o gândire care nu încetează să rezoneze în noi.
Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger
Cuvintele nu sunt simple înşiruiri de sunete cauzate de guri deschise, buze care murmură, aer care vibrează. Cuvintele sunt cele care pot face războiul sau pacea. Însăşi psihanaliza este o terapie prin cuvinte care vindecă (talking-cure). La fel, ideile sunt periculoase şi pentru că pot face rău. Din acest motiv nu ma voi referi în reflecţiile mele la ideile cu mesaje rasiste, vulgare, blasfemice, grosolane, stupide, instigatoare etc. Adică la cele care conţin o agresivitate manifestă. Mai degrabă le voi prezenta pe cele îndrăzneţe, incitante şi provocatoare pentru câmpul cunoaşterii umane, deci pe cele aflate într-un registru pur epistemologic.
De asemenea, se poate observa că e nevoie de precizarea contextului în care o idee este emisă, pentru că există riscul deturnării. De exemplu, pe pagina românească a Wikipedia, la termenul antisemitism se petrece o dispută feroce. La un moment dat, afirmaţia lui Freud despre ciumă este pusă în slujba ideologiei rasiste. Adică în minţile unora intemeietorul psihanalizei ar fi recunoscut că este un reprezentant evreu pe cale să infesteze un continent. Trebuie precizat cu această ocazie că psihanaliza este lipsită de orice ideologie, dogmă, doctrină, filosofie de viaţă sau viziune asupra lumii. Este doar o explicaţie universală bazată pe observaţiile clinice asupra funcţionării psihice, poate cea mai fundamentată asupra personalităţii umane. După părerea mea, o astfel de capturare s-a întâmplat şi când reprezentanţii de stânga a Şcolii de la Frankfurt au confiscat într-un curent filosofic psihanaliza generând un melanj freudo-marxist. Să ne reamintim că ura faţă de psihanaliză a dus la etichetări improprii: ştiinţă bolşevico-evreiască de către nazişti, ştiinţă burgheză de către stalinişti, decadentă de cei din perioada victoriană.
Adesea, savantul vienez a exemplificat în opera lui modul în care psihismul nostru nu este întotdeauna capabil să înfrunte realitatea dură şi cum poate să nege / ignore orice dovadă, într-o încercare disperată de a contesta evidenţa. Aceste mişcări sufleteşti sunt posibile prin mobilizările defensive masive ca un fel de eschive salvatoare, datorită cărora Eul narcisic reuşind să scape neşifonat.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
În articolul „O dificultate a psihanalizei” din 1917, Freud enumeră trei mari idei care au generat revoluţii ştiinţifice şi mutaţii intelectuale majore de-a lungul istoriei. El însuşi se înscrie prin descoperirea sa în şirul provocatorilor de răni narcisice asupra Egoului umanităţii. Lezările au produs zdruncinarea unor mentalităţi colective fiind resimţite ca trei umilinţe teribile: cea cosmologică, biologică şi psihologică.
Prima a fost revoluţia heliocentrică a lui Copernic, prin care omul nu mai era plasat în centrul Universului, astfel avînd loc o detronare de pe o poziţie privilegiată a fiinţei umane, care şi-ar fi dorit să fie în centrul atenţiei.
A doua lovitură încasată de orgoliul uman a fost descoperirea lui Darwin, care a explicat într-un mod simplu şi suficient că omul nu mai este creaţia divinităţii şi că a evoluat din forme de viaţă mai simple.
În fine, a treia şi cea mai recentă lezare a fost cauzată de explorarea de tip psihanalitic a minţii umane. S-a dovedit astfel că postulatele psihologiei academice erau profund eronate. Personalitatea umană nu este guvernată de forţe psihice legate de procesele psihice superioare, vizînd controlul comportamentului, voinţa, stăpînirea afectivă etc. Freud ne-a dovedit că nu sîntem „stăpîni în propria casă“. Pînă şi cele mai nobile, elevate, idealiste, altruiste, bine intenţionate acţiuni şi sentimente umane pot avea la bază motive iraţionale / inconştiente provenite dintr-un fond instinctual, de cele mai multe ori nepermise de către cenzurile psihice interioare.
Dacă ar fi să speculez, ne putem gândi că a patra umilinţă va fi una de natură fiziologică, venită din partea studiilor asupra creierului şi sistemului nervos. Neuroştiinţele au demonstrat mai demult că nu poate exista viaţă psihică de nici un fel în afara suportului organic / material. Asemenea celorlalte umilinţe care au fost descoperite anterior într-o formă sau alta, atunci când şi aceasta va avea parte de recunoaştere generală, se vor schimba viziuni sensibile asupra conceptelor de suflet sau viaţă după moarte.
Giordano Bruno fiind condamnat la tortură şi ardere pe rug a apucat să le arunce inchizitorilor lui:
Voi sunteţi mai înfricoşaţi decât mine!
Cuvintele lui încă ne bântuie, alături de loviturile administrate omenirii de cunoaşterea ştiinţifică asupra realităţii naturii.
Aşadar, o idee periculoasă este cea care poate declanşa un fel de Big Bang microcosmic la nivelul extinderii cunoaşterii umane. Teoria psihanalitică este plină de astfel de idei pe care, în speranţa unei dezbateri, le voi prezenta în următoarele săptămâni.
Dan Niculescu
