Psihoterapie psihanalitica: ce este ea
Multi dintre cei care cauta sa intre intr-o psihoterapie se confrunta cu urmatoarele intrebari: ce psihoterapie sa aleg?, care psihoterapeut este cel mai bun pentru mine?, unde gasesc un psiholog bun?, cat sunt dispus sa investesc intr-o terapie? Unii gasesc raspunsul acestor intrebari inainte de a intra intr-un demers terapeutic, altii nu. Unii aleg sa intre intr-o psihoterapie psihanalitica, altii se indreapta catre alte orientari terapeutice. Sa vedem in continuare ce inseamna o psihoterapie psihanalitica.
O psihoterapie psihanalitica este o metoda de terapie care pleaca de la premiza ca oamenii sunt adesea prinsi in conflicte interne intre dorinte, impulsuri, temeri contradictorii.
Iata un exemplu ilustrativ care arata cum mintea umana este supusa unui conflict:
In stanga sus vedem o persoana care, intr-un monolog interior, isi spune:
Sunt un adult acum! Pot sa-mi iau inghetata cand vreau! (peste putin timp spune:) Dar asta chiar ar fi rau pentru mine… Mmm, probabil nu ar trebui sa iau! (mai trece o vreme) Acum, la naiba! Fac ce vreau! … (mancand inghetata conchide): Ma urasc.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Aceasta persoana simte ca, orice ar alege, tot nemultumita va ramane. Se va simti vinovata si daca va cumpara inghetata si daca nu va cumpara. Iata un exemplu de dilema tipica pentru mintea umana pe care adesea o avem cu totii. Revenind la omul din ilustratia de mai sus, sa punctam cateva aspecte importante care sa ne ajute sa intelegem mai bine care sunt premizele intr-o psihoterapie psihanalitica:
- Ii place sa se regaseasca in postura de adult. Spre deosebire de perioada copilariei in care definitorii sunt dependenta de un adult si neputinta, cea de maturitate biologica ii da posibilitatea sa fie autonom si sa aiba libertate de alegere.
- Oricat de dulce ar fi gustul satisfacerii unei dorinte, ea vine la pachet cu responsabilizarea. El a interiorizat vocea parintilor care in copilarie ii spuneau ca inghetata este rea si acum, ca adult, aceasta voce se mentine in propria lui constiinta. Ea limiteaza dorinta sa ca adult. Daca va calca aceasta limita, pretul platit va fi vinovatia.
- Din nou il vedem in conflict intre dorinta lui actuala si limitele interiorizate inca din copilarie. Totusi, vocea interioara ii spune ca trebuie sa-si urmeze dorinta. Ca adult, acest lucru ii este permis!
- Rezultatul final? Personajul nostru isi cumpara inghetata, o mananca, dar nu se poate bucura de ea. Vinovatia il macina din interior…
Iata o spirala conflictuala care ne spune cate ceva despre cum merg cu adevarat lucrurile in creierul uman.
O psihoterapie psihanalitica se adreseaza conflictelor interne
Privind exemplul de mai sus, chiar daca este unul comic ce starneste rasul, intelegem mai bine de la ce pleaca o psihoterapie psihanalitica. Potrivit acestei forme de terapie, oamenii au adesea de dus lupte cu ei insisi tocmai pentru ca o parte din ei le sugereaza o directie, o alta parte le dicteaza sa mearga in directia opusa. Sigur, a alege varianta optima prespune un echilibru, o reconciliere intre cele doua parti antagonice.
Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre
Daca ne intoarcem din nou la personajul nostru, vedem ca oricare dintre alegerile lui insemnau vatamarea unei parti din el. Conflictul dintre dorinta si vocea launtrica ce-i interzice realizarea dorintei ii provoaca anxietate, o stare de discomfort pe care oamenii o simt in astfel de situatii. De vreme ce anxietatea este un afect atat de dificil de gestionat, avem tendinta sa tinem la distata sentimentele neplacute fie evitandu-le, fie impingandu-le din constiita. Astfel, conflictul initial poate fi pus sub tacere. Dar doar pentru o vreme. Pentru ca, la un moment dat, va aparea o alta situatie cotidiana care ne va pune exact in schema pe care am descris-o mai sus. Economia psihica va fi din nou zdruncinata, iar conflictul insotit de anxietate va lua amploare. O psihoterapie psihanalitica ajuta sa exprimam si sa rezolvam tocmai aceste conflicte. De multe ori, nu suntem constienti ca ele exista. In schimb, corpul poate scoate la lumina un conflict intern neconstientizat: prin somatizari, prin simptom, prin esecuri repetate etc.
Ne putem intreba, in acest punct, daca fiinta umana nu este capabila sa rezolve propriile conflicte fara a cere ajutor unui psihoterapeut sau unui psiholog. Sigur, nu intotdeauna este nevoie de psihoterapie psihanalitica pentru a depasi o situatie dificila. Omul are capacitatea sa se adapteze si sa se autoregleze in asa fel incat sa gaseasca un echilibru intre realitatea interna si cea exterioara lui. El are capacitatea sa se apare in fata anxietatii prin mecanisme de aparare.
Conflictul intern si mecanismele de aparare
Mecanismele de aparare sunt acele mijloace prin care persoana umana se adapteaza realitatii, tinand cont si de structura lui interna. De exemplu, avem tendinta sa uitam evenimente nefericite din viata noastra. Sau, atunci cand simtim ca un prieten ne tradeaza, pentru ca aceasta ne produce mare durere, negam ca l-am fi iubit prea mult vreodata. Ori, uneori alegem sa ne izolam pentru ca simtim un pericol prea mare ca sa iesim la o intalnire in care am cunoaste oameni noi. Mecanismele de aparare ajuta, in general, la stabilirea unui echilibru. Exista printre psihoterapeuti conceptia potrivit careia sanatatea psihica depinde de flexibilitatea mecanismelor de aparare ale unei persoane. Din contra, patologia sau boala apar atunci cand mecanismele de aparare sunt fie prea rigide, fie esueaza si astfel anxietatea resimtita este covarsitoare.
Din nou la adultul-copil si inghetata. Sa facem o analiza (foarte utilizata intr-o psihoterapie psihanalitica) privind problematica lui. Sa vedem ce raspunsuri ar fi putut da el in fuctie de predominanta mecanismului de aparare folosit:
- Ar putea sa rationalizeze dorinta sa de a cumpara inghetata oferindu-si argumente „validate stiintific”: „oamenii de stiinta inca n-au descoperit beneficiile consumului de inghetata, dar, la cat de repede avanseaza tehnologia, cu siguranta vor desoperi aceste beneficii in urmatorii ani”;
- Ar adopta atitudinea unui copil rebel pentru a scapa de sentimentele de vinovatie vizavi de autoritatea paterna: „Cei care condamna consumul de inghetata habar n-au ce spun! De ce i-as asculta doar pe cei care vad efectele negative ale acestui delicios desert?”;
- Se va pedepsi pentru ca a cedat impulsului de a manca inghetata;
- Va manca inghetata, apoi va face haz de necaz, amuzandu-se copios de implicatiile conflictuale launtrice pe care le are pana si savurarea unei inghetate.
Am trecut in revista cateva dintre mecanismele pe care psihicul uman le-ar utiliza pentru a neutraliza confictele interne. Asa cum insa am amintit mai sus, mecanismele de aparare nu sunt intotdeauna adaptative. De exemplu, atunci cand evitarea anxietatii se face prin negarea totala a realitatii, vorbim despre o patologie grava. Cand cineva alege sa se izoleze complet pentru ca are credinta ca lumea e primejdioasa, din nou, vorbim despre esecul mecanismelor de adaptare folosite. In astfel de situatii, echilibrul psihologic este puternic zdruncinat si integritatea personala grav afectata.
Schema se complica cu atat mai mult cu cat majoritatea conflictelor interne sunt inconstiente. Si iata cum ajunge o persoana sa intre intr-o psihoterapie psihanalitica. Mai intai, simte o senzatie persistenta de discomfort. Sau vede un esec repetat in alegerea partenerilor de cuplu. Sau constata ca nu se simte implinit cu meseria pe care o practica. Sau are dureri puternice de cap. Sau se simte foarte deprimat si are atacuri de panica. Etc. Nu stie de unde vin toate acestea. De cele mai multe ori, cand incepe o psihoterapie psihanalitica, pacientul nu este constient de cauza suferintelor sale. Ceea ce il face sa caute ajutorul unui psiholog este suferinta tradusa adesea prin simptom.
Afla cum poti deconta sedintele de psihoterapie
O psihoterapie psihanalitica priveste psihicul uman in dinamica sa
Adica o psihoterapie psihanalitica se bazeaza pe ipoteza ca, in spatele simptomelor cu care pacientul vine in terapie, se afla ceva inconstient la care persoana inca nu are acces. Psihoterapeutul de orientare psihanalitica va facilita accesul pacientului catre inconstientul sau si il va ajuta sa dea un sens suferintei sale. Sa afle cauza ei si astfel sa dobandeasca mai mult control si libertate asupra fiintei sale.
Psihoterapie psihanalitica in Bucuresti
O psihoterapie psihanalitica incurajeaza pe pacient sa vorbeasca liber, sa verbalizeze tot ce-i trece prin minte. Cum? Nu trebuie sa ne oprim atentia doar asupra simptomului? Intr-o logica a inconstientului, acolo unde legaturile nu se succed intr-o ordine logica, nu. Putem anula simptomul, dar el se va deplasa. Cu ajutorul psihoterapeutului, de exemplu, o persoana reuseste sa iasa dintr-o relatie de cuplu toxica. Daca nu va ajunge sa cunoasca resorturile sale inconstiente care il duc catre astfel de alegeri, urmatoarea relatie va avea acelasi tipar cu cele anterioare.
Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger
Pledoarie pentru psihoterapie psihanalitica
O psihoterapie psihanalitica te ajuta sa descoperi cauzele suferintei tale. Doar cunoscand cauzele, vei putea schimba ceva. O psihoterapie psihanalitica isi va arata efectele si dupa ce ai incheiat tratamentul terapeutic. Ajutand oamenii sa afle cauzele problemelor lor, oferindu-le insight asupra unor aspecte de care nu erau constienti, va contribui la sanatatea lor psihica si la starea de bine. Mai degraba decat sa-ti ofere o solutie magica, o psihoterapie psihanalitica te va ajuta sa intri in contact cu tine insuti, sa descoperi nevoile si aspiratiile tale si sa alegi calea potrivita pentru tine. Multe orientari recurg la infantilizare atunci cand vine vorba de pacient: o reteta, o pilula, un sfat – asculta ce-ti spune specialistul si vei fi vindecat. O psihoterapie psihanalitica se bazeaza insa pe o relatie adulta asumata.
Pacientul stie cel mai bine ce i se potriveste lui. Terapeutul il ajuta sa se cunoasca mai bine si sa afle astfel ce cale sa aleaga. Psihoterapia psihanalitica nu ofera solutii magice unor dificultati umane. Ea presupune o relatie in care participantii se implica si participa deopotriva. Iata de ce recomand cu toata caldura o psihoterapie psihanalitica!
Alexa Plescan
este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.
Haha ce m-am amuzat citind exemplul din articol cu inghetata! Foarte adevarat…multi suntem prinsi in spirale motivationale de care nu ne dam seama nici macar cand suntem adulti. O psihoterapie n-ar strica.
psihoterapia psihanalitica si psihanaliza sunt de departe cele mai profunde abordari psihoterapeutice, fara discutie. razvan
Este si parerea noastra.
psihoterapia cognitiv comportamentala nu e buna? care e diferenta intre psihanaliza shi terapia cognitiv comportamentala?
extrem de interesant!
🙂
Eu n-as recomanda-o decat pentru situatii de criza majora si limitat la durata depasirii ei, factual. Asta nu inseamna ca cine vrea analiza de dragul analizei nu e liber sa incerce. Dar pentru cineva care a incercat va asigur ca in ciuda promisiunilor, e mai fezabil sa iesi de-acolo intr-o stare si cu un sentiment de sine muuult deteriorate fata de cele cu care te-ai dus si s-ar putea sa nu te consoleze ca suferinta e criteriul sanatatii urmarit constient in psihanaliza. Metoda de investigare, da, este, valoare explicativa, da,are, cea mai mare, dar valoare terapeutica, dincolo de cresterea capacitatii de a suferi, n-are! (cum ar spune cineva, asa se-ntampla cand dai grija terapiei sufletului pe mana unor "berbeci" si unor "tauri"!) Acum nu e de neglijat nici cresterea propensiunii catre suferinta, poate fi si asta un scop suficient, dar trebuie sa consideri, in cunostinta de cauza, ca merita investitia – si nu ma gandesc la cea financiara. O mai fi si in functie de terapeut, dar in general cred ca nu au, axiologic vorbind, prea multa marja de manevra. Asa ca, parerea mea, daca nu-i musai, nu va grabiti sa aruncati margaritarele voastre inaintea lor, practic ii obligati sa vi le calce in picioare!