„De ce mama s-a casatorit cu tata?” Cum oferi o educatie sexuala adecvata copiilor tai?

„De ce mama s-a casatorit cu tata?” Cum oferi o educatie sexuala adecvata copiilor tai?

Educatia sexuala sincera, concreta și adaptata varstei este calea cea mai sigura pentru prevenirea abuzarii sexuale a copiilor, sustine psihologul german Elisabeth Raffauf in cartea Preventia inainte de toate. Cum sa projetam copiii de abuzul sexual. Volumul urmeaza sa apara la Editura Trei in aceasta luna in colectia de „Psihologie Practica pentru Parinti”. Iata un fragment in avanpremiera.

Educatia sexuala din viata de zi cu zi se naste deseori din micile observatii pe care le fac copiii. Din ceea ce vad si ce aud ei se nasc intrebari. O privire asupra sanilor mamei, cand aceasta se afla sub dus, abdomenul crescut al unei femei de pe strada sau gandul

De ce mama s-a casatorit cu tata si nu cu altcineva?

Exista multe ocazii marunte in viata de zi cu zi pentru a incepe un dialog cu copiii, potrivit cu varsta lor, in privinta corpului si a sexualitatii. Unui copil in varsta de cinci ani care intreaba in legatura cu prezervativele i se poate explica ca ele exista pentru ca sa nu faci copii atunci cand nu-i doresti. Se poate spune si ca impiedica sperma sa curga in vaginul femeii. Un copil in varsta de 10 ani va dori, probabil, sa stie mai multe: Cat de sigure sunt prezervativele? Si cat de importante sunt in prevenirea raspandirii unor boli?

Parintii nu trebuie sa stie totul

Parintii nu trebuie sa fie niste experti in domeniul sexualitatii pentru a-i educa in aceasta privinta pe copiii lor. Intotdeauna vor exista intrebari pentru care nu vor avea asa de repede pregatit un raspuns: Cum era dragostea in epoca de piatra? De ce au si barbatii sfarcuri, ca doar ei nu trebuie sa alapteze bebelusii? De ce se face penisul mare? De ce la baieti atarna ouale in afara, iar la fete sunt inauntru?

Necunoasterea in domeniul educatiei sexuale nu este deloc ceva rau. Putem admite: pe asta n-o stiu. Si in acelasi timp putem spune: Asta este o intrebare interesanta. Hai sa vedem daca gasim o explicatie. Poate ca exista o carte buna, o rubrica pe internet sau un expert pe care il putem intreba despre subiectul respectiv. Si astfel copiii invata in acelasi timp ca parintii nu stiu chiar totul, ca nu este necesar sa stim totul, dar ca putem discuta despre aceasta si putem descoperi ceva.

Raspunsuri sincere

Povestea despre barza este o minciuna. Cel mai tarziu cand va ajunge la gradinita, copilul va remarca faptul ca ceva nu este in ordine. Iar increderea in parinti ar putea sa faca loc unui sentiment de nesiguranta. Daca exista raspunsuri „corecte“, parintii trebuie sa le dea copiilor.

Este sexul ceva necesar in viata mea?

Nu, se poate foarte bine si fara.

Pentru a-si da seama cum au ajuns copiii la o intrebare, parintii ar trebui sa se intrebe la randul lor:

Tu iti faci ganduri despre asta?

Astfel, ei vor lua in considerare faptul ca si copiii isi pot face, la randul lor, griji si pot deschide astfel o posibilitate pentru a discuta despre acel subiect. La fel de cinstit ar fi si sa spuna:

Imi este greu sa vorbesc despre asta, pentru ca nu stiu prea multe.

Si, astfel, copiii vor putea interpreta mai bine ezitarile si balbaielile parintilor.

Sa apelam la lucrurile cunoscute

Pentru a ne asigura ca nu vorbim in van copiilor, putem sa ne intrebam: Ce stie copilul? La ce pot sa apelez? Ce intelege? Uneori exista o imagine care il ajuta sa-si inchipuie o situatie: de exemplu, atunci cand este vorba despre cat de mare este un bebelus in burta mamei. In cazul acesta exista paralele frumoase cu lucruri pe care copilul le cunoaste si care-l pot ajuta sa-si imagineze dimensiunile. De exemplu: Un copil de 7 saptamani este cam de marimea unui bob de fasole, un copil de 2 luni cam de marimea unei capsuni.

Sa povestim despre propria copilarie

Istoriile personale sunt credibile si interesante si arata copiilor ca fiecare dintre noi isi face propriile ganduri despre lumea corporala, si ca nici parintii nu stiau intotdeauna totul, si ca au trecut si ei prin greselile lor. Parintii nu trebuie sa le povesteasca copiilor lor propriile experiente sexuale, copiii nici macar nu vor sa le afle. Dar, de exemplu, ar putea sa-l usureze pe copil daca afla ca si tatal sau a suferit din dragoste sau ca s-a aflat intr-o situatie jenanta, in care nu mai stia cum sa se comporte. Astfel de povesti sunt pentru copii mai usor de inteles decat explicatiile abstracte. Dragostea are multe fatete, chiar si unele jenante, si asta este normal.

Psihoterapeut Bucuresti – aici