Diesel House si arta interactiva

Diesel House si arta interactiva

Prima oara am ajuns la Diesel House singur, luni, 30 noiembrie. Am coborat din autobuzul 30 intr-o statie care avea un indicator sub forma de sageata si pe care scria: Diesel House. Am luat-o in directia aratata, am facut dreapta, apoi usor stanga, iar dreapta si… filmul s-a taiat. Nu mai stiam unde sunt.

Lumina isi retragea repede marginile mantalei din calea intunericului rece, iar eu ma aflam undeva in Copenhaga, in mijlocul unui fost parc industrial care era parasit si negru. E ceva putred in Danemarca, mi-a trecut prin minte aceasta replica, de parca rezonam cu destinul tristului print. Cautam Diesel House, o fosta uzina transformata in muzeu si care era gazda expozitiei de arta interactiva. Din 2010 Conferinta Internationala privind Naratiunea Digitala Interactiva organizeaza si o expozitie de arta de profil.

Pentru ca sunt un tip curios din fire si pentru ca vreau sa stiu totul, nu am mai asteptat vizita grupului la aceasta expozitie si am pornit singur, cu rucsacul in spate si cu laptopul pe umar, sa descopar arta interactiva care, acum, in mijlocul intunericului si al cladirilor parasite, mi se parea a fi fost un gest cam necugetat.

Dar norocul si-a intors repede fata spre mine si am zarit in departare doua lumini care se apropiau de mine. Era o masina. Fac doi pasi hotarati si ma pun in fata ei cu mainile ridicate. Soferul franeaza si in fata mea se opreste o furgoneta care mai avea putin si se dezmembra toata. Motorul tremura vizibil si pe intuneric, iar odata cu el si bara de protectie din fata de aveam impresia ca se va desprinde dintr-un moment intr-altul. Ma duc la sofer care deschide larg portiera. Ii spun ca nu mai stiu unde sunt si ca vreau sa ajung la Diesel House. Soferul ma pofteste sa urc in dreapta. Nu mai fac mofturi si ocolesc masina.

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti?

Portiera se deschide si soferul isi cere scuze de mizeria pe care o are in interior. Face ordine repede si arunca de pe bacheta cateva cutii de Coca-Cola goale si o pereche murdara de manusi de lucru, iar eu urc calcand peste niste cabluri, tevi de mici dimensiuni si niste resturi ciudate de cauciucuri. Soferul porneste spre destinatia mea si intram in vorba. Afla de unde sunt si spune ca am facut ceva drum pana la halele astea industriale vechi si parasite. Eu nu prea aveam mare chef de vorba pentru ca in intuneric incercam sa-mi i-au repere pentru drumul de intoarcere.

In nici 3 minute ajungem la Diesel House. Am multumit soferului si am coborat. Expozitia nu am vazut-o atunci, pentru ca nu era gata, dar peste doua zile am revenit impreuna cu grupul de la conferinta si am descoperit niste tineri artisti pasionati si entuziasti.

Vietile multiple ale lui Walter B. este un proiect creat de Hartmut Koenitz. Acesta s-a inspirat din viata si preocuparile multiple ale teoreticianului si filosofului Walter Benjamin (1892-1940), care i-au oferit posibilitatea artistului sa imagineze un proiect interactiv in care vizitatorul are de unde sa aleaga. In diferite momente ale vietii, Walter Benjamin ar fi putut sa ramana in Suedia, la Moscova, Berlin sau chiar la Ibiza. Artistul Hartmut Koenitz a imaginat o calatorie pe care ar putea sa o faca fiecare vizitator cand joaca rolul lui Benjamin. Pentru asta, el a asezat pe podeaua unei sali mai multe obiecte care ar fi putut sa apartina lui Walter Benjamin

Vizitatorul trebuia sa ia de jos un obiect si sa-l puna intr-un geamantan.

In acel moment pe un ecran instalat pe un perete al camerei, era proiectat un text in care era descris acel obiect. Vizitatorul trebuia sa aleaga trei obiecte pe care sa le aseze in geamantan, dupa care pe ecranul de pe perete aparea o harta, iar vizitatorul trebuia sa aleaga orasul in care se va duce Walter Benjamin.

Sa spunem: Berlin, iar vizitatorul duce geamantanul si il aseaza pe semnul cu numele capitalei germane. In acel moment pe ecran apare un text in care se povestea ce ar fi putut sa faca Walter Benjamin in acel oras.

Cercul, de Patrick Jarnefelt si Andreea Hasselager, este o aplicatie care se poate folosi pe tableta. Este vorba de un cerc care nu este complet si caruia ii lipseste o portiune mica, de aproximativ 20 la suta din suprafata. Acesta este motivul pentru care el pleaca intr-o calatorie in care sa gaseasca partea care sa il completeze, care sa ii dea rotunjimea deplina. Utilizatorul este, insa, cel care, cu degetul, il va ghida pe acest Cerc in calatoria sa, prin universul creat de cei doi artisti

Patrick Jarnefelt si Andreea Hasselager spun despre cercul lor ca este un personaj a carui personalitate nu este dezvoltata complet si ca seamana mai mult cu un copil, adica este curios, doreste sa exploreze lumea si se teme. In calatoria pe care Cercul o face cu ajutorul degetului utilizatorului, acesta intalneste tot felul de lucruri cum ar fi un foarte indulgent cu sine insusi Balon Arbust sau schizofrenica Pata Colorata sau incredibil de conservatorul Bat care prevera sa-i tot creasca radacini decat sa se mute vreodata din loc. De la toate aceste personaje Cercul primeste cate o lectie de viata.

Artista Karleen Groupierre a creat proiectul Blue Behold.

Despre aceasta arta interactiva ea spune ca utilizatorul patrunde in universul ei cu ajutorul privirii, al ochilor. Pentru acest proiect, o companie specializata a creat un anumit tip de ochelari care detecteaza locul in care utilizatorul se uita, cu o eroare de doar 2 milimetri. In momentul in care utilizatorul se uita intr-un loc, lumea virtuala sustinuta de macheta creata in 3D, ii raspunde. De exemplu albul incepe sa se coloreze.

Expozitia de arta interactiva de la Diesel House a inclus si un proiect comun al unui grup de studenti de la Universitatea din Aalborg, coordonati de Henrik Schonau-Fog, intitulat PovesteaCub.

Conceptul PovestiiCub se bazeaza pe abilitatea vizitatorilor de a se misca in jur si de a privi 199 de mici cuburi care sunt suspendate in aer. Fiecare cub in parte spune cate o poveste, pe fiecare din cele 6 fete ale fiecarui cub se gasesc elementele unei povesti sau se gasesc descrieri ale unei emotii sau chiar reprezentarea unui concept abstract. Fiecare vizitator era incurajat sa priveasca cu atentie cuburile si chiar sa le miste pentru a vedea toate cele 6 laturi ale sale

La finalul zilelor petrecute la Copenhaga in care pasiunea mea pentru Naratiunea Interactiva a cunoscut cel mai frumos moment al ei de pana acum, trebuie sa spun ca acest domeniu este de maxima actualitate pentru ca el creaza cadrul de maine al societatii umane. Jocurile interactive si alte tipuri de naratiuni reprezinta obsesia omului contemporan si destinul catre care el se indreapta.

Dar personal am simtit ca lumea practicienilor, a teoreticienilor si a artistilor pe care i-am intalnit in cele patru zile ale Conferintei mai are o umbra neluminata, un colt neexploatat, o cale ce trebuie urmata. Pipai in jurul meu, acum, incerc sa vad cu ochii mintii noua preocupare, noul domeniu in care Naratiunea Interactiva poate sa completeze latura spirituala a omului si nevoia acestuia de a trece dincolo de a explica lumea cu ajutorul povestii si de a ajunge la acea promisiune care descopera lumea ca o poveste, poate ca o Naratiune Interactiva.

Dar despre toate aceste lucruri, poate alta data…