Muzeul Interactiv – vedeta celei de-a treia zi a Conferintei Internationale privind Naratiunea Digitala Interactiva

Muzeul Interactiv

Ziua a inceput pentru mine la 8, ora Copenhagai, cand am iesit din hotel si am luat drumul spre Universitate, pe jos. Asfaltul era uscat si am fost intampinat de o atmosfera placuta de dimineata care nu era deranjata, inca, de razele soarelui. Ploaia marunta din ziua precedenta, care a patruns prin haina groasa de iarna si mi-a udat portofelul din buzunarul de la piept, ma lasase in pace, iar acum respiram un aer curat, usor rece, dar foarte placut.

Bicicletele ma depaseau grabite pe banda lor, unele cu copii de gradinita pusi in scaunele fixate in spate, altele cu portbagaje atasate in partea din fata, dar majoritatea simple, manuite de persoane care pedalau zdravan ca sa infrunte aerul rece care devenea mai taios in timpul mersului pe doua roti.

Bicicleta – acesta este fenomenul care m-a uimit in Copenhaga. Sute de astfel de masinarii erau sprijinite de peretii cladirilor vechi pe langa care treceam in drumul meu spre Universitate. Unele erau prinse pe suportii speciali fixati in pereti, iar altele erau doar sprijinite pe peretii cladirilor. Si toate formau un sir imens de lung de biciclete. Erau de toate felurile si de toate dimensiunile. Mari si mici, pentru copii scolari sau prescolari. Cu cosuri fixate pe ghidoane, cu scaunele prinse in spate, cu portbagaje mai mari sau mai mici. Iar in tot acest haos primul meu gand m-a dus la celebrul film italian Hotii de biciclete. Ma gandeam cum de un hot poate sa reziste acestei ispite, de fapt sa reziste sutelor de metri de ispite. La statia de metrou erau alte zeci de biciclete inghesuite intre ele. De exemplu, nu stiu, sincer, cum putea cineva sa ajunga la bicicleta lui lipita de perete cand peste ea erau asezate 5 siruri de alte biciclete.

Fenomenul „bicicleta” s-a incheiat, insa, in cartierul cu blocuri noi din sticla si otel in mijlocul caruia se afla campusul Universitatii Aalborg. Poate ca locurile bicicletelor erau in interiorul blocurilor, la subsol sau la parter.

A doua zi a Conferintei a inceput cu al doilea invitat special din acest an. Este vorba de Paul Mulholland, cercetator la Institutul de Studii Media din cadrul Universitatii Deschise din Marea Britanie. Tema prezentata de acesta a fost total noua pentru mine: Naratiunea Interactiva si muzeele.

Ideea principala prezentata de Paul este aceea ca Naratiunea Digitala Interactiva poate sa modifice semnificativ modul in care oamenii viziteaza muzeele. Elementul principal este: Naratiunea. De fapt, trebuie sa subliniez un lucru: totul tine de modul in care este definita naratiunea. Daca acesteia i se ofera o deschidere mare, atunci conceptul de naratiune poate sa fie folosit in foarte multe domenii si in acelea in care nici cu gandul nu gandesti. Pe langa naratiune, un alt concept / pereche trebuie sa fie modificat fundamental si anume vizitatorul.

Dar sa le luam pe rand.

Naratiunea

In muzee exista doua tipuri de naratiune, a sustinut Paul : una mare si una mica. Naratiunea mare se refera la exponatele pe care le ofera muzeul, iar cea mica se refera la vizitatori (nu la copii, ci la toti vizitatorii).

Exponatele muzeelor sunt privite ca naratiuni care pot sa alcatuiasca colectii permanente, colectii cronologice sau organizate tematic, altele sa fie monografii ale unor artisti sau colectii cu artistii care au fost influentati de un alt artist sau cu operele care au reactionat la creatiile unor artisti. Exponatele fiind naratiuni, ele alcatuiesc alte naratiuni.

Dar cum de un artefact si, in general, un exponat, a ajuns sa fie inteles ca o naratiune? Paul a explicat faptul ca un artefact poate sa fie un basorelief din perioada antica, de exemplu. Acesta spune o intreaga poveste despre infrangerea sau victoria unui rege sau descrie faptele de vitejie ale unui erou legendar. Dar si in perioada moderna sunt artisti care au pictat tablouri in serie si care reprezinta momente dintr-o descriere, adica dintr-o naratiune.

Dar nu numai seriile de tablouri pot sa fie considerate naratiuni, ci si picturile singulare. De exemplu, sunt picturi care reprezinta un cadru dintr-o actiune sau dintr-o poveste pe care publicul o cunoaste. Pentru a intelege va ofer ca exemplu tema Pietà, coborarea de pe cruce a trupului fara viata al lui Iisus. Acesta este un moment care face parte dintr-o naratiune pe care toti o cunoastem. De fapt Pietà este doar o etapa dintr-o naratiune mai mare pentru ca are ceva in fata si altceva ii urmeaza.

Paul a mers mai departe si a aratat ca putem sa intelegem un tablou singular ca fiind o parte dintr-o naratiune si daca nu o cunoastem pentru ca o putem… inventa. Da, putem, cu ajutorul imaginatiei, sa inventam noi insine o poveste si sa consideram ca tabloul pe care il privim este o parte dintr-o naratiune.

Vizitatorul

Naratiunile mici sunt legate de vizitatori, iar schimbarea fundamentala in acest caz este faptul ca si vizitatorul poate sa fie un artist, i se da acest drept, de a fi un potential artist. Acest lucru deriva si din ceea ce s-a spus putin mai sus, ca un vizitator poate sa inventeze o naratiune din care sa faca parte tabloul pe care il priveste.

De altfel, Paul a oferit o serie de exemple in care naratiunea devine foarte importanta pentru vizitatori. El a aratat ca unele muzee ofera povesti vizitatorilor pentru ca acestia sa interpreteze cat mai corect colectiile pe care le vad. Sau alte muzee ii incurajeaza pe cei care le trec pragul sa-si faca cate un selfie cu exponatele care le plac cel mai mult. În alte cazuri vizitatorii sunt incurajati sa povesteasca propriile impresii pe care le-au avut cand s-au dus in alte muzee si, astfel, sa faca legaturi intre ce au vazut si ce vad in muzeul in care se afla sau sa faca conexiuni intre diverse idei si temele de care sunt ei interesati.

In concluzie, Paul explica mai bine ce poate sa faca Naratiunea Digitala Interactiva pentru muzee.

Si anume sa asigure tehnologii specifice care sa incadreze foarte bine naratiunile reprezentate de artefacte in muzee, sa combine intre ele marile naratiuni, micile naratiuni si asocierile care se fac cu ajutorul acestora, sa imbunatateasca naratiunea prin adaugarea de informatii noi care se gasesc in baze de date de pe internet sau din alte surse sau sa imbine in cele mai bune conditii diferitele experiente, bune sau rele, pe care le-au avut vizitatorii in alte muzee si, de asemenea, sa fie un gid pentru vizitatori prin experientele narative pe care acestia le au in timp ce viziteaza un muzeu.

In intampinarea a ceea ce a expus, mai mult teoretic, Paul, a venit cercetatorul David Traum de la Institutul pentru Tehnologii Creative din Playa Vista, California, Statele Unite ale Americii.

David Traum a prezentat un sistem digital care se bazeaza pe Naratiune Interactiva si care ofera publicului posibilitatea de a sustine o conversatie cu un autentic povestitor, este vorba despre un supravietuitor al Holocaustului. Acesta a fost inregistrat cand spunea o serie de povesti privind experienta pe care a avut-o in acea perioada si suferintele prin care a trecut. Scopul acestui proiect este acela de a pastra, cat de mult este posibil, aceste marturii si a le reda intr-un dialog a acestui supravietuitor cu un numar cat mai mare de persoane. Tot acest proiect fiind integrat intr-un muzeu din Los Angeles dedicat Holocaustului.

Psihoterapeut Bucuresti – aici

David a explicat ca povestile acestui supravietuitor sunt, de fapt, raspunsurile lui la cele mai des intalnite intrebari care sunt adresate unor supravietuitori ai Holocaustului.

Inregistrarile au facute in cele mai bune conditii tehnice, iar acest supravietuitor a fost filmat folosindu-se un numar foarte mare de camere de filmat.

Rezultatul, a aratat David, este o imagine pe un ecran care poate sa raspunda, intr-un mod interactiv, unui public din fata lui. Astfel, nu mai este nevoie ca acest supravietuitor sa fie prezent, iar marturia lui va ramane vie si dupa ce el nu va mai fi alaturi de noi si va completa alte marturii, ale altor supravietuitori, in cadrul muzeului.

Dar despre alte proiecte concrete care se bazeaza pe Naratiunea Digitala Interactiva voi reveni in viitor, cand voi prezenta Expozitia de Arta Interactiva care este deschisa, in aceste zile, tot la Copenhaga.