Conferinta Internationala privind Naratiunea Digitala Interactiva, editia a 8-a

Un amestec ciudat de arhitectura veche de factura nordica, cu cladiri construite din caramizi rosiatice de culoare inchisa si cu ferestre dreptunghiulare cu ramele albe care impart geamul in sase parti, asa cum este cladirea Garii Centrale amplasate langa cladiri cu o arhitectura futurista alcatuite numai din sticla si fier forjat, asa se desfasoara in fata ochilor mei, in aceste zile de inceput de decembrie, destul de bland, din cate am inteles, Copenhaga, capitala Danemarcei, cea mai sudica tara din Nordul Europei.

Aici, incepand de miercuri, 2 decembrie, se desfasoara a 8-a editie a Conferintei Internationale dedicate Naratiunii Digitale Interactive, in care teoreticieni si creatori de jocuri pe computer si de povesti interactive isi prezinta cele mai noi preocupari. Acest grup reprezinta, de fapt, o comunitate interdisciplinara care se afla la granita dintre naratologie, stiinta computerelor, tehnologiile interactive si cele privind realitatea virtuala, arta si creativitatea, inteligenta artificiala, toate pentru a genera forme noi interactive de filme documentare, jocuri care au un pronuntat aspect cinematografic, tehnologii care sunt dedicate adaptarii la viata de zi cu zi a persoanelor cu anumite dizabilitati sau produse dedicate invatamantului si altele prin care muzeele incearca sa capete o noua identitate diferita de cea clasica in care salile sunt pline cu exponate prafuite.

Conferinta este gazduita de campusul din Copenhaga al Universitatii Aalborg.

Aalborg, al patrulea oras ca marime a Danemarcei, este foarte dezvoltat din punct de vedere industrial si are o interesanta traditie universitara. Universitatea de aici a infiintat un campus si la Copenhaga, o cladire cu o interesanta arhitectura moderna.

Facultatea de Arhitectura, Design si Tehnologii Media este principala gazda a conferintei dedicate naratiunii digitale, care a avut, marti, 1 decembrie, o avanpremiera: organizarea unor workshopuri dedicate catorva aspecte punctuale ale Naratiunii Digitale Interactive. Unul este legat de latura sociala, iar un altul se refera la educatie, care cuprinde si viziunea ca muzeele sa devina mult mai atractive prin introducerea interactivitatii de care sa beneficieze vizitatorii lor.

Un alt workshop a analizat rolul teoriilor narative in crearea de povesti interactive.

Workshopul a fost condus de Nicolas Szilas, profesor la Universitatea din Geneva, si de Fanfan Chen, profesoara la Universitatea Nationala Dong Hwa din Taiwan.

La acest workshop am participat cu o contributie personala in care am pus in discutie un concept propriu pe care l-am numit „a treia oralitate”. Acest concept se bazeaza pe teoria lui Walter J. Ong, un preot iezuit, profesor de literatura engleza, si care a studiat multi ani oralitatea si modul in care aceasta afecteaza cultura scrisa a omului.

Ong sustinea ca oralitatea este un fenomen care s-a nascut odata cu omul si care continua si astazi. El atragea atentia ca doar putine limbi din numarul mare care se vorbesc astazi in lume au literaturi si cunosc scrisul si cititul si, din acest motiv, nici astazi nu putem spune ca oralitatea a disparut complet. Ong a definit oralitatea primara perioada cand omul nu cunostea scrisul si tiparul si oralitatea secundara atunci cand acesta a inventat scrisul si tiparul.

Dar oralitatea secundara nu inseamna doar existenta unor limbi care au scriere si tipar, ci inseamna si ca in aceste limbi exista legende urbane, glume si educatie care se transmit de la om la om. Cu alte cuvinte cred ca putem spune ca acolo unde exista naratiuni, exista si oralitate. In mediul digital exista naratiuni interactive, ceea ce inseamna ca acum ne aflam in timpul oralitatii tertiare care se caracterizeaza prin interactivitate.

Participantii la grupul de analiza a conceptului meu au fost de acord, in principal, cu faptul ca oralitatea nu a disparut nici in epoca mediului digital si ca aceasta se manifesta intr-un mod nou. De exemplu, astazi, un text pe internet contine o serie de emoticoane care pot sa fie percepute ca fiind expresii ale unei oralitati recalibrate in spatiul digital. Aici este vorba de modul oral in care poti spune ceva si sa transmiti stari emotionale diferite. De exemplu, folosind aceleasi cuvinte, dar cu o oralitate anume, poti sa transmiti o stare de furie sau una de pace interioara, de iubire sau de respingere violenta.

Participantii au mai aratat ca, daca se va urma calea oralitatii in studiul naratiunii digitale interactive, atunci se va putea identifica o particularitate a acesteia in comparatie cu naratiunea clasica – si anume existenta unor linii de dialog care se suprapun si care nu sunt posibile in cazul naratiunii clasice. Aici este vorba iar de emoticoane si de alte mijloace care permit o imbogatire a mesajului in cazul naratiunii digitale interactive, fie ca este vorba de un text scris sau de imagini in miscare.

A 8-a editie a Conferintei Internationale privind Naratiunea Digitala Interactiva contine si o expozitie in care sunt prezentate proiecte realizate de artisti in acest domeniu si de la care sper sa pot transmite informatii cat mai interesante.

Andrei Serban

este doctor in cinematografie si redactor la Radio Romania.

Toate articolele acestui autor