Dintr-o carticica simpatica, Les sautes d’humour du Docteur Freud (culegere de anecdote de Octave Mannoni), aflu ca Freud avea oroare de tot ce complica existenta, a lui si a altora. Astfel, nu si-a dorit niciodata sa poarte mai mult de trei costume, trei perechi de pantofi si trei seturi de lenjerie.
Ne intrebam uneori ce castigam urmand o analiza. Raspunsul meu va fi de acum inainte: simplitatea. Cat despre umor, care, impreuna cu capacitatea de a iubi este, dupa Freud, un semn de sanatate mintala, el era bine inzestrat, cultivand umorul negru, la mare trecere in Viena. Astfel, prezentandu-i lui Karl Abraham eseurile sale de metapsihologie in vremea Primului Razboi Mondial, il va avertiza de indata:
Iata doar una dintre ororile razboiului.
Sau, scriindu-i lui Lou Salomé, care abuza de psihanaliza:
Practicati pana la zece ore de analiza zilnic: mi se pare ca e vorba aici de o tentativa de suicid prost disimulata.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Cauti un psihoterapeut in Bucuresti?
INTERIOARE
Ale sufletului.
Ale vieții.
Am mai pomenit de larga categorie psihologilor de tipul „sanchi”.
.
Care nu vînd vreo terapie reală, vreun antrenament la rahatul vieții.
Și porție suplimentară de drog, de roz.
Cum că de ajuns să bați din palme, în direcția sugeată, pentru ca totul să se risipească.
O dată cu clickul pe siteul de profil cutare, ori plata onorariului la cabinet psiho.
.
O CATEGORIE APARTE îmi pare a psihanaliștilor de genul celor care animă CafeGradiva.
http://www.cafegradiva.ro/2015/12/sa-ti-simplifici-viata.html#more
.
Și unde primordială – îmi pare – se află nu explorarea interioară, și statul sub reflectoare.
Iar asta nu oricum, ci la nivel înalt.
.
Mă uit și la articolașul de aici.
Îmi fuge mintea la o zisă consacrată: o glumiță.
La o adică, ține de știrile în fugă ale tabloidelor.
Cu previzibila consistență.
Sgmund Freud ținea la simplificarea vieții, așa că a purtat doar trei costume de haine.
.
În paralel, autorul articolului vortbește despre terapii:
„Ne intrebam uneori ce castigam urmand o analiza. Raspunsul meu va fi de acum inainte: simplitatea”
Nici vorbă aici, despre groaznicele purjate pe canapea, ori în îltoarea lumii.
,
După care:
”…Cat despre umor, care, impreuna cu capacitatea de a iubi este, dupa Freud, un semn de sanatate mintala, el era bine inzestrat, cultivand umorul negru, la mare trecere in Viena…”
.
Bietul umor negru numai umor nu e, semnalizînd mai degrabă o nevoie de mers la terapeut. Unde să vedem ce e cu-acel negru, cu ideea pronunțată de moarte prin gesturile noastre.
.
Finalmente ajung și la imaginea dlui autor, care „a scris mult despre psihanaliză”.
.
La o adică, am mai întîlnit scriitori ampli despre psihanaliză, dar care nu trecuseră prin dureroasa curățire (pe cît e posibil…).
O să-mi ziceți că nenea francez de aici chiar a făcut așa ceva, că aveți dovezi..
.
Eu am îndoieli de seriozitatea acelui umblet interior. Altfel nu văd de ce ți-ar feri în imagine – de contact vizual direct – atît ochii, cît și creierul.
Pînă și genul de pălărie spune cîte ceva…
.
PS
APROPO DE A TRĂI SIMPLU.
Ajungi a face aceasta doar prin efort… complicat.
De obicei țmecherii nu pomenesc asta. Ci rmîn – pot paria că interesat – la stadiul iluziei cea bătătoare din palme. În sensul de fabricat minuni.