Star Wars: nostalgia anticomunismului revigorat

Propagandă anticomunistă sau Star Wars

Am fost să văd ultimul Star Wars, cel în care se trezește forța, într-o sâmbătă noaptea într-un mall uriaș din centrul Cleveland-ului. În Star Wars, forța capitalului nord-american se deșteaptă și devine puternică din nou. Ea îi aduce pe oameni din nou la mall, să cheltuiască bani pentru a trăi o fantezie multiculturală a regenerării. (1)

Ca în 1977, anul primului Star Wars, dai bani să mergi la mall, să știi că rebelii tăi sunt mai puternici decât naziștii / comuniștii imperiului, că eroina o să devină Jedi, că războaiele din Golf, cele împotriva terorismului, nu sunt aici, că distrugerile provocate de ascensiunea corporat-financiară a complexului industrial unitedstetzian nu există, că cel mai important lucru este că am învins în Războiul Rece, și în al Doilea Război Mondial, și că îi avem pe eroii favoriți, pe Leia și pe Han și pe Luke, aici să confirme că suntem cei mai tari din parcare. (2)

Astăzi capitalismul de mall nu mai e amenințat de ideologia sovietelor (3). Noii rechini sunt Netflix-ul, celularele unde poți să vezi filme la cafenea, de fapt inovația just-in-time care omoară corporatismul. Corporatismul clasic se bazează pe iluzia clasei de mijloc, că toți putem să devenim jedi cu casă și salarii mari. Noi rechini corporați (uber si alții) par să știe că unii, cei puțini, vor avea, și că toți ceilalți, cei mulți, vor pierde. Dar capitalismul de 1977 se revoltă și vrea să renască, și să cultive fantezia că toți putem avea forța capitalului în noi. Pentru asta trebuie să mergi la mall, să îl iei pe ăsta mic cu tine, să vrei să îl arunci în lumea în care îl va omori pe Darth Vader. Trebuie să reproduci ura împotriva imperiului, bătălia oedipală cu forța răului.

De asta, în imaginația mea paranoică, Rey, noua eroină care redeșteaptă capitalul, nici nu mai are nevoie de training pentru a deveni Jedi. Ea se luptă de la egal la egal cu un lord Sith, așa cum Facebook-ul, sau alte companii foste mici, cu Google sau Disney.

Rey nu mai nevoie de training și timp pentru creștere. Forța capitalului nou trebuie doar deșteptată – ea e acolo deja să fie declanșată. Da, și tu poți fi Rey! Poate nu crezi. Zâmbește, maine va fi mai bine. Capitalul te va atinge atunci când nu te vei aștepta.

Vei renaște, așa cum ai renăscut până acum, din propria cenușă. Capitalul, the comeback kid, te va reboteza atunci când ești în deșert.

Astazi, unde ar vrea forta sa se trezeasca, in mall-ul din centrul orasului

Star Wars a fost produsul capitalist care a marcat triumful ideologic al pieței. A devenit fața lui Reagan și obsesia hoarderșilor în America care trăiesc din gunoiul vândut și fabricat de Disney și compania. El este cultivat în miliardele de Luke și Lea care populează fantezia generației de 30-40 de ani.

În fiecare casă o sabie laser,

a fost răspunsul ideologic la chemarea lui Lenin de a electrifica satele și orașelor sovietelor.

Dar să mă întorc la locul crimei, Cleveland. The Horseshoe, cazinoul cu mall care absoarbe centrul orașului, pare să fie viitorul și trecutul în care Star Wars a devenit o poveste de succes. Uriașul Tower Center Plaza, care se întinde pe câțiva kilometri buni și care înghite și cazinoul, era aproape gol sâmbătă seara. La câțiva metri de Tower Center se află centrul Arcadelor, care a fost deschis în anii 1880, ca o culme a capitalismului american. Ca arcadele pariziene, Arcadele din Cleveland serveau ca loc central al avansului capitalist, locul în care mergi să vezi cele mai noi produse de lux. Astăzi e aproape mort și servește ca un cimitir în care te duci să vezi cum consumul high-scale a murit. Ca arcadele din Bucureşti, care sunt si ele cumva moarte, dacă le compari cu un consumism de suburbie de tip IKEA, arcadele ne aduc în memorie anxietatea că un sistem cum e capitalismul global are o istorie și poate să moară.

Dacă arcadele mor, Star Wars moare, și Luke și Leia pot să moară. Jedi-ul capital poate și el să fie dus la cimitir.

Cleveland era în anii 1880 un oraș care exploda. Primea imigranți de peste tot și servea ca site al emigrației negre din sud. Clevelandul la 1880 avea forța ideologică a comunismului din anii ’50, a primei trilogii Star Wars. Dar, ca orice produs ideologic, în anii 1960 orașul de la câteva milioane a scazut la mai puțin de un milion. Populația albă a fugit la suburbie, industria de automobile și de transporturi a decăzut și orașul s-a transformat dintr-un centru înfloritor într-un oraș mort. Astăzi e plin de clădiri ale corporațiilor și ale albilor din suburbii care vin să vadă meciul de weekend. Cei care vând, în servicii, la nivelul de jos al salariilor, sunt negri sau populație de culoare.

Capitalul, prin chemarea la mall, încearcă să te aducă în structura materială a consumului. Dar capitalul nu funcționează doar material, în mall-ul unde mergi să vezi Imperiul distrus repetat de rebeli. Capitalul funcționează în primul rând la nivel de fantezie. Ca să înțelegem asta trebuie să ne întoarcem în timp, în Estul socialist de dinainte de 1989.

Ieri, sau Star Wars la sfarsitul anilor ’80

Am văzut trilogia la sfârșitul anilor ’80, ca un puști care vrea să termine răul socialist al lipsei de lumină, de hrană, de plăcere de a trăi. Așa cum era imaginat Luke, mă identificam cu un Jedi care va termina imperiul comunist al răului, așa cum l-a numit Reagan, folosind un trop al imaginarului de război rece.

Pentru mine Chuck Norris, Luke Skywalker și Rambo trebuiau sa fie „ocupați” în imaginație pentru a distruge o ideologie care ținea oamenii subjugați.

Sovietele au fost terminate și de filmele de mâna a doua ale Hollywood-ului. Puștiul lui Sergiu Nicolaescu a pierdut din atracție. Lupta cu naziștii cu greu putea să față karatelor lui Chuck Norris sau forței magice, gramatical incorecte, a lui Yoda. (4)

Dar nu m-am dus la mall să văd filmul, așa cum poți să îți imaginezi. Star Wars avea atracția lui, a te duce la băieții din cartier, care aveau video, sa îl vezi atunci când părinții îți interzic să te duci. Atracția transgresiunii a fost cultivată estic ca ideologie anticomunistă. Sabia laser era instrumentul prin care bananele și portocalele, care se găseau sub cântar, puteau fi multiplicate. Până la urmă, Luke nu ne-a dezamagit. Nici Reagan. Iată că avem o mulțime de portocale la mall.

Capitalul și-a ținut promisiunea. Și astăzi se întoarce, în mall-ul care va ocupa în curând centrul orașului, în chiria care va deveni de neplătit, în armata de oameni fără contracte permanente.

Dar ce nu am înțeles atunci a fost că penuria de alimente și lumină nu era un rezultat al unui gânditor psihopat, care voia să infometeze oamenii. Ea era produsul unui război ideologic, al aceluiași „Luke,” care mobiliza FMI-ul să nu mai dea bani pe datorie, a lipsei de imaginație a comuniștilor de școală veche care voiau doar să pună bariere împotriva pieței, a plății unor datorii care trebuiau „etic” plătite. Penuria era produsul eforturilor lui Skywalker care vroia să învingă în războiul cu imperiul sovietic.

Sau poate că am văzut filmul la cinematograf în centrul orașului. Poate că noua generație de conducători socialiști, care se încălzeau pe bancă, și-au dat seama că pierd războiul ideologic. Sau poate că au realizat că războiul a fost pierdut. De ce să nu aducă tinerii șoimi sau pioneri să se viseze antreprenori capitaliști de gen Han Solo, eroine care sunt independente sexual ca Leia, ori înflăcărați călugări spirituali ca Luke? Deja socialismul de stat poate funcționa la nivelul imaginarului ca un capitalism californian, al antreprenorului blond care are forța spiritului de partea lui, a noii egalități de sexe ori a celui care își croiește drum cu forțe proprii.

Astăzi, nostalgia lui 1977

Noua „deșteptare a forței” este stilistic, conceptual și artistic o copie a originalului. Este un eșec complet la nivel de creativitate. Ca un iPhone de noua generație, ia un iPhone mai vechi și îl upgradează ușor. Nici o schimbare de scenariu, nici o schimbare de direcție.

Provocarea este să încercăm să ne gândim de ce are atât succes. De ce aduce oamenii din nou la mall, de ce produce nostalgia victoriei nord-americane din Războiul Rece, de ce este văzut ca oferind ce trebuie? Ei bine, secretul capitalului este că e deja mort. Ceea ce îți dă este ceea ce ai avut deja în trecut, cu o vagă promisiune de renaștere. Un revamping după patruzeci de ani, dar o recreere a unui produs deja mort.

Mie mi se pare un semn de decadență a capitalului vechi, în forma lui tradițională, faptul că lumea se înghesuie la Star Wars. Dacă este nostalgie, nostalgia este după anticomunism, după un capitalism suburban de mall care a ocupat centrul, după o formă moartă de succes și distrație care deja și-a pierdut atracția.

Star Wars este, ca socialismul anilor ’80 in Est, un produs de cimitir. Îmi e greu să îmi imaginez un tânăr deștept care vrea să devină Rey or Finn. Promisiunea transgresiunii a dispărut. Odată cu ea a murit și un gen care a produs stilistic un imaginar politic captivant.

Lenin ca Darth Vader

Dar să nu mă grabesc. În Ucraina, de pildă, Lenin ca Darth Vader încă este o figură retorică și politică care produce scandal. Lenin, în buna propagandă Reagan, este răul absolut. Poate că noii critici ai lumii care vine vor reinventa răul, pe Darth Vader, ca pe un instrument de critică a capitalului. Până atunci capitalul în forma lui transgresivă e produs din când în când în Est.

Lenin ca Darth Vader

Abia aștept ca noul rău, noul Lord Sith, să devină Ubermensch, noua figură retorică care îi va înspăimanta pe cei care sunt buni, morali, onești și antreprenori.

E timpul să vă înrolați!

1. Rey, eroina albă cu accent englez, Finn, americanul de culoare și Poe, luptătorul Latino, sunt noile produse multietnice care trebuie să ne dea sentimentul că aici avem o nouă Americă, America recunoașterii etnice, care o va înlocui pe cea albă.
2. Cultura mall-ului a fost răspunsul rasist în America la generația nouă, ori la imigrația de culoare, care a începuse să trăiască în centru. Mall-ul a fost inventat pentru a feri cultura bunăstării burgheze de pericolele orașului, de săracie, de revolta unei generații care a vrut să trăiască diferit.
3. Aha, să nu uit. SF-ul unitedstatzian a câștigat războiul rece cu SF-ul sovietelor. Corporația suburbiei americane și-a terminat competitorii. Dacă Stalker-ul lui Tarkovski a fost răspunsul sovietic la Star Wars, piața Hollywood a produs acum șapte star warși care în sfârșit au ucis cinematograful independent, atât pe cel american, cât și pe cel rusesc. SF-ul ideologic al Jedilor a triumfat, produs fiind de tușa californiană a westernului buddhist a la Steve Jobs, în persoana lui George Lucas. Nu degeaba Ronald Reagan, cel care a activat ca noua față a lui John Wayne, a terorii maccarthiste care a vrut să elimine homosexualii și comuniștii din Hollywood, cel care a luptat activ să distrugă campusul din Berkeley și universitatea gândirii libere, și-a intitulat programul nuclear Star Wars. Atunci când rebelii au distrus the Death Star în prima trilogie, de fapt nu ne-am dat seama că distrugem singura forță vitală care ne ajuta să ne opunem fanteziei pieței. De fapt, cenzorii cei mai acerbi ai socialismului de stat au fost cei care, negândind, au putut să se opună cumva forței capitalului. Dar, ca orice rezistență neimaginativă, ea a murit odată cu căderea zidului Berlinului.
4. De asta, poate, noul cinema independent românesc, cu obsesia realismului, poate să fie o armă ideologică la nivel stilistic împotriva ficțiunii capitalului.

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti?