Depresie postpartum si pedeapsa corporala: legatura dintre ele
Asociatia Americana de Psihologie a publicat recent rezultatele unui studiu foarte interesant. Studiul prezinta legatura dintre istoricul de depresie postpartum si riscul pedepselor corporale aplicate de catre mame copiilor lor.
Pedepsele corporale se inscriu in categoria abuzului fizic si experimentul in discutie le asociaza cu diverse experiente si caracteristici ale copilariei mici si ale adolescentei. Studiul in discutie a luat seama de sase variabile atunci cand a examinat fenomenul pedepselor corporale aplicate de mame copiilor lor:
- suportul social;
- statutul socio-economic;
- depresia;
- autoeficienta;
- cunoasterea dezvoltarii copilului;
- istoric de depresie postpartum.
La studiu au participat 76 de mame impartite in doua categorii. Cele care nu au palmuit sau lovit cu un obiect nici o data si cele care si-au palmuit copiii sau i-au lovit cu un obiect. Mamele proveneau din medii diferite. Unele erau in evidenta unei institutii de sanatate mintala, altele se aflau intr-un centru al unei comunitati urbane, iar cea de-a treia parte era in grija autoritatilor judecatoresti. Cele din urma urmau un program de instruire pentru parinti, program la care s-au alaturat, voluntar, si celelalte mame din categoriile ramase. Toti participantii au raspuns voluntar cerintelor studiului.
Rezultatele au aratat ca la mamele care au suferit depresie postpartum creste riscul de a aplica pedepse corporale. Sigur, generalizarea rezultatelor sunt influentate si limitate in acelasi timp de statutul socio-economic si de cultura diferita (mame americane si africane) a participantilor la studiu.
Citeste o poveste despre depresie si anxietate
Depresie postpartum si observatiile lui Freud despre depresie
Legatura demonstrata de acest studiu intre depresie si abuz fizic ne aminteste de observatiile lui Freud referitoare la depresie si melancolie. El spunea ca persoana care sufera depresie (este valabil si pentru depresie postpartum) are aceasta dorinta inconstienta de a vatama obiectul iubit si pierdut. Insa reprosurile pe care le are pentru obiect le intoarce asupra lui insusi. Asa se explica sentimentul de vinovatie atat de persistent in depresie. In articolul sau din 1917, Doliu si melancolie, Freud afirma:
Acest conflict de ambivalenta, de o provenienta ba mai mult reala, ba mai mult constitutiva, nu trebuie neglijat atunci cand avem in vedere premizele melancoliei. […] Autochinuirea melancoliei, fara indoiala plina de placere, inseamna, exact ca si in cazul fenomenului corespunzator al nevrozei obsesionale, o satisfacere a tendintelor sadice si de ura care au fost directionate catre un obiect, cunoscand pe aceasta cale o intoarcere impotriva propriei persoane.
Intorcandu-ne la studiu, vedem cum dinamica interna la mamele participante cu istoric de depresie postpartum se inverseaza: daca in prima faza, cea de melancolie, agresivitatea este indreptata spre inauntru, mai tarziu, ea isi canalizeaza energia in exterior, obiectul agresiunii fiind chiar copiii.
Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger
Alexa Plescan
este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.
