Lui Kafka ii placea sa se plimbe prin parcurile pragheze. Intr-una dintre peregrinarile sale, cu putin inainte de moarte, el a intalnit o fetita plangand pentru ca isi pierduse papusa.
Papusa ta a plecat intr-o calatorie,
i-a spus Kafka.
Stiu asta pentru ca imi scrie.
Cum fetita parea ca se indoieste, el i-a dat intalnire a doua zi, in acelasi loc. S-a intors acasa, a scris in noaptea aceea o scrisoare lunga, iar dimineata s-a intors in parc. I-a citit copilului, care astepta febril, cele cateva pagini in care papusa isi povestea aventurile, calatoriile, noua sa viata. Jocul a durat trei saptamani. In cele din urma Kafka a gasit un sot pentru papusa. Stia ca femeile au un fel ciudat de a muri: se marita.
pedeapsa pentru fericirea de a trai impreuna este coitul
si ca femeile sunt capcane ce-l incoltesc pe barbat din toate partile pentru a-l aduce in domeniul exclusiv al finitudinii. Ii era mila de fetite
pentru ca vor trebui sa cedeze si sa se transforme in femei.
Prefera fetele tinere carora sa le trimita scrisori.
Sa scrii scrisori,
marturisea el,
e un negot cu fantomele, nu doar cu cea a destinatarului, ci si cu cea proprie, care creste sub mana care scrie.
Ce m-a impresionat cel mai mult din ceea ce Kafka a inteles este ca viata se desfasoara ca un examen la care numai cel ce nu raspunde la intrebari e admis.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre
