De mai bine de doua luni, cazul familiei Bodnariu este in atentia tuturor. Presa si televiziune, protestanti si neoprotestanti, atei si agnostici, romani sau altceva, multi sunt cei care impartasesc opinii vizavi de faptul ca Protectia Copilului a hotarat sa-i decada din drepturile parintesti pe sotii Bodnariu. Acest nume a lovit brusc si a lasat urme adanci in mintea romanilor. Intr-adevar, tabloul este unul in culori traumatice. Institutia care vine sa ia copiii de la sanul mamei si bratul protector al tatalui pe motiv de abuz fizic, nu e un lucru usor de digerat. Nu e usor de acceptat nici ca abuzul ar fi de fapt al institutiei, asta cu atat mai mult cu cat vorbim despre Norvegia, o tara cu un foarte dezvoltat nivel de trai, o tara avansata si ravnita de multi.

Faptele cunoscute sunt putine. Stim ca micutii sotilor de origine romana stabiliti in Norvegia au fost luati de Barnevernet, Protectia Copilului. Motivul ar fi acela de aplicare a corectiilor fizice asupra copiilor in familia biologica. Mai stim ca parintii i-au crescut pe copii in spiritul unei religii neoprotestante ai caror adepti sunt. Acest lucru insa este relevant doar pentru manipularea intr-o directie sau alta a opiniei publice. Practicile religioase nu cantaresc catusi de putin in decizia luata de institutia norvegiana. Vorbim, desigur, despre o tara in care libertatile religioase nu sunt puse la indoiala. Mai stim ca acest caz se afla inca in desfasurare si ca nu se stie cum se va finaliza. Asadar, pe de-o parte avem o actiune a unei institutii care apara drepturile copilului si care nu divulga prea multe informatii despre caz. Pe de alta, avem discursul familiei si al sustinatorilor ei. In aceste conditii, este greu sa ne formam o opinie clara, echidistanta, rationala in ce priveste cazul Bodnariu. Si totusi, nu putem sa nu constatam in spatiul public prezenta unor voci puternice, transpirate. Vedem reactii radicale si pozitii categorice. Observam o febra a opiniilor transante similara cu cea care ne-a cuprins pe noi romanii cu ocazia crizei grecesti intensificata cu cateva luni in urma. In cazul situatiei din Grecia, toti devenisera mari economisti si consultanti. Pe internet se linsa grecul de rand, Grecia, moralitatea grecului si capacitatea lui de munca. Impresiilor excelente ale turistului care merge in insule grecesti si a experientei culinare mediteraneene deosebit de apreciata le luase locul defaimarea. Puterea resentimentului la romani nu cunoaste limite.

Cauti un psihoterapeut in Bucuresti? Iata recomandarile noastre

In cazul familiei Bodnariu, pare ca un alt mecanism este decelat in spatiul public: cel al proiectiei. Cand nu exista prea multe informatii clare si conforme cu realitatea externa privitoare la o situatie, tendinta este de a proiecta. Or in cazul Bodnariu, proiectia este una colectiva si este masiva. Dar ce inseamna, de fapt, sa proiectezi? Psihanaliza raspunde. Proiectia este un mecanism de aparare primitiv prin care persoana expulzeaza din sine si localizeaza in altul sentimente, dorinte, atitudini pe care nu le recunoaste sau le refuza in sine insusi. Obiectul asupra caruia este indreptata proiectia poate fi o persoana, un lucru, o situatie etc. Daca ne gandim la sensul cinematografic, putem spune ca persoana trimite in afara, in exterior imaginea a ceea ce se afla in el in mod inconstient. Mecanismul proiectiei este intalnit in organizarile sanatoase ale psihicului uman, precum in superstitie. El poate atinge insa niveluri patologice, proiectia fiind folosita indeosebi in tulburarile paranoice.

Revenind la cazul in discutie, distingem doua categorii de oameni cu vederi categorice, radicale, nenegociabile: cei care ii sustin cu tarie si inversunare pe parinti si cei care sunt de partea institutiei si a deciziilor ei privind cazul Bodnariu. Si unii, si altii, aduc argumente solide. Nici unii, nici altii, nu lasa loc negocierilor. Si pentru unii, si pentru ceilalti, realitatea este in alb si negru. Zonele gri sunt interzise. Sunt interzise pentru ca, de fapt, ele sunt imposibil de acceptat, imposibil de elaborat. Adevarul nu poate fi la mijloc, adevarul este unul singur. Exista un vinovat si exista un calau. Nuantele nu sunt acceptate. Convingerile ferme nu ingaduie aparitia indoielii. Or aceasta realitate in alb si negru, acest clivaj intre bine si rau sunt specifice mecanismului proiectiei.

Proiectia nu permite integrarea partilor bune si a celor rele intr-un tot unitar. Raul este intotdeauna expulzat in afara. Proiectia este intotdeauna insotita de o amenintare, de o persecutie. Fie ca e vorba de persecutie din motive religioase, de persecutie din motive etnice, culturale sau sexuale, exista intotdeauna o amenintare care pune in primejdie coeziunea unui individ, a unei familii, a unui grup. Privind mai adanc asupra fenomenului, observam ca insasi esenta unor culte neoprotestante sta in prezenta iminenta si permanenta a persecutiei. Iar daca persecutia nu exista in realitate, ea se poate inventa. Sau, mai bine-spus, se poate proiecta. De cealalta parte a baricadei, sunt cei care idealizeaza statul si care nu accepta ca o institutie ar putea gresi. Din nou, realitatea este in alb si negru. De ce vederi atat de radicale? Pentru ca proiectia este un mecanism primitiv, arhaic. Psihanaliza il numeste mecanism primar. Spre deosebire de procesele secundare, procesele primare tin de inconstient si se afla in slujba principiului placerii care, dupa cum stim, nu tine seama de realitate. Freud este cel care a subliniat faptul ca, in ce priveste modul de manifestare a apararilor in patologie, eul este supus dominatiei procesului primar.

Caracterul primar al apararii se evidentiaza astfel clinic prin aspectul sau compulsiv si, in termeni economici, prin faptul ca energia pusa in joc incearca sa se descarce total, imediat, pe caile cele mai scurte. (Vocabularul psihanalizei, Jean Laplanche, J.- B. Pontalis)

La o descarcare totala, imediata, aproape violenta, asistam si noi in aceste zile. La o inversunare care da seama de caracterul primar, arhaic, al proiectiei. Sa avem totusi indrazneala de a merge mai departe si de a avea curajul sa acceptam ca nu stim care este adevarul in cazul Bodnariu.

Sursa foto: https://www.facebook.com

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.

Toate articolele acestui autor