Pride and Prejudice rafistolat: de la salonul Regency la Apocalipsa zombie

In 2009 Seth Grahame-Smith publica o carte pe a carei coperta se trece coautor, impreuna cu Jane Austen, al unui text care socheaza prin oximoronica alaturare a titlului Mandrie si prejudecata cu cel al monstrului preamarit in cinemaul horror american, omniprezentul zombie.

Un monster mashup

Bizara alaturare, am putea spune – o alaturare de tip monster mashup menita fara indoiala sa-i socheze pe fanii scrupulosi ai clasicului roman. Ajuns bestseller, Pride and Prejudice and Zombies, care, de altfel, pastreaza intriga si stilul austinian, aruncand doar un ingredient de apocalipsa zombie in reteta autoarei britanice, se inscrie de altfel intr-o moda recenta hibridizanta, care cupleaza texte clasice cu elemente din cultura populara. Sacrosanta prima propozitie din romanul lui Jane Austen este rescrisa parodic de Grahame-Smith:

It is a truth universally acknowledged that a zombie in possession of brains must be in want of more brains. 

Rizibil? Fara indoiala. Socant? Asta isi si propune. Exploatare a scenariului mult-iubit din Mandrie si prejudecata? Fara doar si poate. Iata ca acum putem sa vedem de altfel aceasta carte hibridizata adusa pe marele ecran.

Distributia filmului aduce cu sine o pleiada de actori britanici cu panas: Lily James din Downton Abbey, Charles Dance in rolul domnului Bennet (cunoscut din numeroase productii britanice de televiziune, precum si din Game of Thrones) si, nu in ultimul rand, in rolul domnului Darcy, Sam Riley (il stim din rolul incandescent din Control unde-l interpreta pe solistul de la Joy Division sau din On the Road) – ales poate (si aici intervine intertextul adaptarii si al actorului iconic) datorita asemanarii vizibile (cultivate mai mult ca sigur aici) cu Colin Firth (din mult-iubita adaptare a lui Andrew Davies). Charisma lui Lily James ca Elizabeth Bennet sau Mr Collins-ul excelent al lui Matt Smith (Dr Who) fac filmul sa merite urmarit, cu toate ca lasa privitorul mult mai dornic sa revada povestea originala, decat sa inghita reciclajul zombie.

Elizabeth Bennet – zombie killer

Statutul de text iconic al romanului lui Jane Austen a fost indelung discutat. Textul a fost adesea adaptat, reinterpretat ca scenariu de plecare de tip chick lit sau chiar ca romant bollywoodian. Este vorba, daca stam sa ne gandim, de un statut comparabil cu cel al textelor shakespeariene, care au facut obiectul a numeroase reinterpretari si updatari. Ceea ce poate face cartea, asemenea textelor shakespeariene, sa se preteze atat de bine la reinterpretare si recontextualizare este ca se afla exact la acea interesanta intersectie dintre canonic si popular: este un text sacrosanct, care face deja parte din canonul clasic, dar in acelasi timp este atat de iubit, citibil si universalizant, incat a contribuit la nasterea unui intreg gen in literatura populara, genul romance.
Pride and Prejudice and Zombies mizeaza pe clash-ul satiric dintre un scenariu Regency de salon, luat ca norma, si o anormala invazie zombie, care ameninta societatea cu distrugerea. In loc de aluzivul postfeminist dintr-o interpretare a lui Austen in genul Bridget Jones, Pride and Prejudice and Zombies opteaza pentru o reprezentare teribilista si autoironica de tip girl power: Elizabeth Bennet este transformata intr-o eficienta si seducatoare zombie killer (care rivalizeaza cu personajul Millei Jovovich din Resident Evil) inscriindu-se perfect in panoplia recenta de eroine puternice pe care le-au inscaunat francize de tip Hunger Games sau Divergent. Lista de virtuti feminine clasice este updatata in stil fantezie de secol douazeci si unu. Astfel statutul traditional al unei lady este in mod ironic modificat, iar Mr Darcy (Sam Riley) proclama sus si tare ca o educatie perfecta a unei doamne trebuie sa includa cantul, dansul si… arta razboiului.

Un text goticizat

Dincolo de update-ul ironic al reprezentarilor feminine, interpretarea in termenii unei Apocalipse zombie este interesanta in contextul actual, unde se resimte foarte acut contrastul dintre spatiul securizant al lumii normale si cel anormal al amenintarii postapocaliptice (degradarea mediului, terorismul, criza economica etc.). In film acest contrast este foarte bine marcat prin alternarea cadrelor de peisaje idilice si luminoase cu intunecatele secvente postapocaliptice. Sa ne amintim, seriale de tip The Walking Dead au readus de altfel scenariul cu zombie in atentia publicului. Interesant este in principal accentul pus de un scenariu de tip zombie horror pe violenta in pura si neta ei corporalitate: zombie-ul este doar un corp mort care trebuie ucis si strivit fara mila – doar un corp dezgustator si monstruos pana la ridicol, dezbracat de orice umanitate (a se vedea totusi o interpretare nuantata in cartea lui Isaac Marion, Warm Bodies). In Pride and Prejudice and Zombies, idila fericita Darcy-Elizabeth – mult mai corporalizata aici desigur decat in romanul original – este dublata de distrugerea zombie-lor – deopotriva de terifianti si ridicoli – care le ameninta siguranta si fericirea.
Este, daca stam sa ne gandim pana la urma – in ciuda asocierii socante din titlu – un scenariu foarte conventional (dragoste implinita = lupta impotriva distrugerii), care, cu toate ca pastreaza umorul, oblitereaza nuantele din, de altfel, atat de subtilul text al lui Jane Austen si, in mod literal, il goticizeaza. Exista, pana la urma, o teribila ironie, in mixarea „realistei” Jane Austen cu exact romantul gotic, care de fapt era foarte in voga in epoca Regency si fata de care autoarea isi exprima atitudinea critica (vezi Northanger Abbey). Ce ramane din carte este, in mecanicul sau, reteta de acum obisnuita romance, dublata aici de niste umor fizic si violenta horror – ceea ce pana la urma face filmul mult mai putin hibrid decat am putea crede si ii subliniaza mai mult statutul de aventura stereotipa. O aventura care, cu toate ca ar fi putut fi mai bine dozata, este – de ce nu? – deconectanta si nepretentioasa…

Filmul Pride and Prejudice and Zombies / Mandrie, prejudecata si zombi ruleaza in cinematografele din Romania incepand cu 19 februarie.

Ruxandra Visan

este conferentiar la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.

Toate articolele acestui autor