Elvetienii nu sunt un popor foarte ospitalier. Potrivit unui clasament international, ei se situeaza pe a treizeci si opta pozitie, chiar dupa Arabia Saudita, Kuweit si Japonia, in ceea ce priveste primirea expatriatilor. Elvetia ramane cu toate acestea un paradis pentru afaceristi, dar, cum spunea unul dintre ei,
Acela care vrea sa isi faca prieteni aici mai bine sa-si vada de treaba.
Mai rau, elvetienii, care cred spontan ca nimeni nu mai e ca ei, nu agreeaza cersetoria (o initiativa populara are in vedere sa o interzica nu peste mult timp) si inca si mai putin comportamentele discutabile. In ceea ce priveste delictele sau crimele comise de straini, elvetienii ar vrea ca pe viitor sa ii trimita pe faptasi, dupa incarcerare, imediat si iute in tarile lor de origine.
Iata care e scopul votului din 28 februarie, pentru care clasa politica a intrat in fierbere, mai mult de cincizeci la suta din cei chestionati fiind favorabili acestei initiative populare sustinuta de UDC, partid liberal, desigur, dar si opozant inversunat al Uniunii Europeene. Stanga considera ca lucrurile mai rau ca oricand: sfarsitul statului de drept sau aparitia unei noi barbarii. Omul din popor a obosit sa tot fie gugustiuc in numele drepturilor umanitare. Sa traiasca la Singapore sau in Japonia, doua tari care nu se afla in sistemul de siguranta, i se pare preferabil bordelului in care se transforma vecinii sai, Franta si Germania in particular. La urma urmelor, nu e vorba despre a restabili pedeapsa cu moartea. Ci doar de a arata ca ramanem stapani la noi acasa…
Inca nu e ceva adecvat cu l’air du temps din Europa. Dar, presupunand ca nu e deja prea tarziu, ne putem imagina fara greutate alte tari europene care vor urma aceasta foarte, foarte, foarte proasta pilda.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.