Studii recente descriu regulile aplicate de catre parinti si copii privind utilizarea tehnologiei digitale. In cele mai multe cazuri, parintii si copiii au convenit asupra unor reguli precum aceea de a nu scrie pe telefon in timp ce conduci masina. Sau nu stai pe internet cand cineva doreste sa-ti vorbeasca. Exista totusi o regula surprinzatoare privind dreptul copiilor de a nu fi expusi pe retelele sociale: parintele nu are voie sa posteze nimic fara acordul copilului. Nici o poza cu el adormind pe bancheta din spate a masinii. Nimic despre frustrarile lui scolare sau victoriile de la meciurile de fotbal.

Alexis Hiniker, cea care a condus cercetarea la Universitatea din Washington a descoperit ca prticipantii cu varste intre 10 si 17 ani sunt real preocupati de expunerea online a copiilor, in timp ce parintii lor sunt mai putin preocupati de aceasta realitate. In studiu au fost implicati cercetatori de la Universitatile din Washington si din Michigan si 249 cupluri de familii, parinti si copii, din 40 de state. Rezultatele au aratat ca numarul copiilor care cred ca ar trebui sa existe reguli in ceea ce priveste postarile de pe retelele sociale care au legatura cu ei este de trei ori mai mare decat cel al parintilor.

Site-uri precum Facebook si Instagram au patruns cu repeziciune in viata familiilor din zilele noastre. Multi parinti posteaza fotografii cu bebelusul abia nascut. Altii deschid ei insisi conturi copiilor lor pe care le alimenteaza cu fotografii si texte zilnice privind activitatile cotidiene. Fenomenul este numit „instafame” si tradeaza nevoia adultilor de a ajunge faimosi pe retelele sociale. Daca faima inseamna dezvaluirea unor momente importante sau mai putin importante din viata propriilor copii, atunci se creeaza tabloul perfect pentru a intretine adultii intr-un permanent sevraj dupa like-uri si comentarii.

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Odata cu lansarea in 2004 a retelei sociale Facebook a aparut si necesitatea de a observa si de a explora parerile si sentimentele copiilor legate de gasirea unor informatii online despre momente din perioada infantila a vietii lor. Desi studiul nu este unul de mare intindere, el prezinta clar faptul ca la copiii deveniti adolescenti si apoi adulti exista dorinta de a controla propria identitate digitala.

Odata ce acesti copii ajung la o varsta, ei descopera urmele digitale lasate in copilaria lor

declara Stacey Steinberg, profesor si director asociat la Centrul pentru copii si parinti de la Universitatea din Florida. El mentioneaza ca in timp ce majoritatea copiilor nu sunt deranjati de aceste urma digitale, unii s-ar putea sa nu fie deloc placut impresionati atunci cand cresc si gasesc informatii pe internet despre ei copii.

Iata cateva dintre raspunsurile date de copii si adolescenti privind postarile online despre ei:

Chiar nu-mi face placere sa-mi vad parintii ca posteaza poze cu mine pe conturile lor din retelele sociale, mai ales cand stiu ca unii dintre prietenii mei le urmaresc postarile,

spune o fata de 14 ani din Manhattan. Un baiat isi exprima ingrijorarea marturisind ca

Ma ingrijoreaza ceea ce face tatal meu. Nu intreaba intotdeauna daca poate sa posteze diferite lucruri care au legatura cu mine, asa ca trebuie sa fiu intotdeauna atent si sa-l intreb daca are de gand sa posteze ceva. Daca nu, mai tarziu, aflu de la un prieten ca a spus ceva despre mine pe Instagram si atunci situatia se inrautateste si mai mult.

Isabella Aijo, 15 ani, spune ca a cunoscut personal oameni ai caror parinti au postat lucruri pe care ei nu si-ar fi dorit sa le stie pe retelele sociale. Povesteste despre o colega a carei mame ii facuse in clasa a IV-a un cont pe YouTube in care posta cantece interpretate de fata. Cu cateva luni inainte de terminarea clasei a VIII-a, niste colegi au inceput sa se amuze si sa cante in clasa unele din cantecele postate pe YouTube de mama fetei. Aproape toata clasa a izbucnit intr-un ras isteric.

Exista insa si o latura benefica a postarilor online despre copii. Impartasind experiente privind problemele de alimentatie, dificultati legate de gestionarea situatiilor de criza ale copilului poate incuraja comunitatea online sa ofere ajutor parintilor. Cand parintii aleg sa posteze despre aceste frustrari timpurii, ei nu considera ca expun ceva personal despre viata copiilor lor, ci despre viata lor, explica Steinberg.

Parintii ajung intruzivi in ce priveste identitatea digitala a copilului nu pentru ca sunt rau intentionati, ci pentru ca nu iau de la inceput in considerare raspandirea atat de rapida pe internet a continutului si longevitatea informatiei pe care o impartasesc in mediul virtual.

Sursa: nytimes.com

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.

Toate articolele acestui autor