Relatia dintre film si psihanaliza a existat intotdeauna, in dublu sens. Pe de o parte psihanalistii s-au simtit atrasi de a saptea arta, nascuta cam in aceeasi epoca, daca nu chiar in acelasi an cu noua disciplina fondata de Sigmund Freud. Pe de alta parte, psihanalistii si experienta curei psihanalitice au conturat subiectul sau ambientul multor filme, cu deosebire in productiile postbelice, cand psihanaliza era pe culmi si facea moda. Chiar daca ecranizarea psihanalizei nu s-a dovedit prea usoara, asa cum de altfel si anticipase candva Freud. Greu sa redai inefabilul terapiei psihanalitice! Psihanalistii au fost indeobste zugraviti de cineasti ca fiind manipulatori sau coplesiti si depresivi, abuzatori sau adormiti si indiferenti, escroci, criminali sau performeri ai unui show inedit si atragator, dar fara mare legatura cu reala experienta a terapiei. Au fost scenarizate, altfel spus, cliseele despre psihanaliza si figura psihanalistului. Si totusi, experienta divanului a putut fi aproximata frumos si imaginativ in creatiile unor regizori inspirati, uneori chiar cu experienta personala a psihanalizei, cum este iconicul Woody Allen.
Cu o activitate interpretativa de peste un deceniu, Asociatia Interdisciplinara de Psihanaliza Aplicata – AIPsA s-a aplicat psihanalitic la varii genuri si opere artistice, ca si la psihopatologia cotidianului, interesul pentru manifestarile inconstientului fiind monopolizat in ultima vreme de filme.
In gestatia proiectului Van Dormael si co-scenaristul sau Thomas Gunzig au inceput cu demontarea mecanismului religiei. Fiind crescut in religia catolica, Van Dormael spune ca a fost surprins de urmatorul fapt: „Cum se face ca exista doar doua sau trei replici rostite de femei in aceste carti mari? Prin urmare ne-am imaginat mai intai ca Dumnezeu a avut o fiica, rebela ca J.C., dar care se ridica impotriva autoritatii tatalui”.
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
