6. Freud intra in scena…
Dupa ce asculta explicatiile lui Wagner-Jauregg, presedintele Comisiei solicita sa fie audiat expertul oficial: Sigmund Freud. Acesta e mai degraba stanjenit: ar dori sa nu isi acuze vechiul prieten si totodata sa se delimiteze de practicile confratelui sau. Ca si cum ar vrea sa rezolve cuadratura cercului. Incepe prin a-i reprosa lui Wagner-Jauregg ca a extins un pic prea mult aria simularii. Si marturiseste ca se intreaba:
Ii revine oare psihiatrului sa joace rolul mitralierei din spatele frontului, rolul de a-i trimite inapoi pe fugari,
chiar daca asta e ceea ce asteapta de la el administratia militara? Destui medici, precizeaza Freud, au abuzat cu aceasta ocazie, si nu fara cruzime, de puterea lor.
Dar, adauga el imediat, acesta nu poate fi cazul lui Wagner-Jauregg: il cunoaste de treizeci si cinci de ani si stie ca
sentimentul umanitar este pentru el motorul in tratamentul bolnavilor.
Karl Kraus, distrugatorul ipocriziei vieneze, care urmareste procesul, nu scapa ocazia de a chicoti.
De fapt, pentru Freud eroarea lui Wagner-Jauregg nu era cea de a fi pus un diagnostic pripit si foarte probabil gresit, nici de a-l fi supus pe locotenentul Kauders unui tratament pe care il considera cu siguranta dureros (el insusi a practicat electroterapia), ci aceea de a fi ignorat psihanaliza si de a nu se fi inspirat din psihanaliza in curele sale terapeutice. La care Wagner-Jauregg replica neiertator:
Nu s-a intamplat ca vreun simulant sa vina sa se trateze cu profesorul Freud, pe cand eu am avut numeroase ocazii in cariera mea sa tratez simulanti. In plus, eu am avut in cursul razboiului experiente bogate care ii lipsesc profesorului Freud.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
