Jeremy Sicile-Kira a intrat in atentia publicului inca din 2007 cand a aparut in Am autism, un episod al serialului True Life difuzat pe MTV. Pasiunea sa pentru pictura este insa mai recenta si a fost sustinuta energic de mama lui. Majoritatea lucrarilor artistului sunt rezultatul experientelor pe care le are in viata de zi cu zi si reprezinta, asa cum se intampla cu multe dintre productiile unor artisti care sufera tulburari psihice, un mesaj de speranta si incurajare.
Visul meu este ca oamenii sa auda povestea mea si ca parintii sa simta speranta in asa fel incat copiii care au aceeasi afectiune ca mine sa iasa din intuneric si sa gaseasca o cale de a comunica.
Jeremy si-a gasit propria cale de a comunica, prin pictura. Mai mult, prin varietatea de culori pe care o are la dispozitie atunci cand se aseaza in fata panzei. El marturisese ca, atunci cand priveste oamenii, el le traduce emotiile in culori. Apoi picteaza cu aceste culori si astfel rezultatul muncii sale artistice este realizat. Tanarul spune ca atunci cand vede emotiile oamenilor in culori, totodata el le si simte. De exemplu, cand cineva rade, el vede albastru. Cand e trist, vede rosu. Culoarea fericirii, in opinia artistului, este galbenul. El prefera insa verdele, culoarea calmului.
Sicile-Kira este nonverbal, adica intampina dificultati majore in comunicarea verbala si are dificultati motorii. Acest lucru nu l-a impiedicat totusi sa finalizeze cu succes liceul si sa fie coautor al unei carti, O viata intreaga cu autism. El s-a ajutat de mijloace tehnologice pentru a comunica si a reusi sa-si puna in valoare initiativele. Isi doreste mult ca lumea sa constientizeze ca cei care sufera autism si nu pot comunica verbal au nevoie sa fie ajutati si sprijiniti pentru a-si descoperi talentele. Acesta este, de fapt, si mesajul pe care il transmite arta lui.
Citeste si The Art of Quilling si un artist autist
Iata cum interpreteaza Jeremy unul dintre tablourile sale intitulat Vindecarea baiatului rau:
Am visat ca pictam baiatul rau. Era negru si rosu si verde, dar un verde noroios. Mama mea cea grozava a facut ca aceste culori sa dispara si le-a ascuns in spatele luminii pe care ea o emana. Am sentimentul ca mama crede ca sunt in siguranta, dar n-o poate garanta. In mare masura, tabloul este plin de culori rele. Lumina adusa de mama este data de culoarea violet. Ma simt protejat de ea. Am mai avut un vis urat in care baiatul cel rau cu o personalitate foarte rea era pictat de mine. Era vorba despre verdele cel rau amenintat de rosu si negru. Dar frumosul si grijuliul violet incerca sa iasa la lumina din acest intuneric. Violetul a castigat pana la urma. Dragul de argintiu a ajutat.
 |
| Jeremy Sicile-Kira |
Sursa foto: delmartimes.net
Alexa Plescan
este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii.
NEWSLETTER Cafe Gradiva
peste 3 000 de abonaţi
Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.
EMAILUL DV.
Cred ca marea lor problema este aceea ca nu pot comunica cu exteriorul, pentru un autist granita dintre lumea interioara si ce exterioara poate fi mult mai groasa si pe alocuri impermeabil.
Unii copii autisti au parte de parinti si frati mai intelepti care reusesc sa gaseasca o modalitate de a comunica cu ei.
Dar uite acest copil reuseste sa exteriorizeze ceva din interiorul lor prin arta, iar daca reuseste sa scoata cat mai multe din acele emotii care ii blocheaza in trecut are toate sansele ca in timp sa reuseasca sa comunice si verbal