• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Prima pagină Cafe Gradiva

Casa cu patruzeci de etaje a lui J.G. Ballard

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
3
Casa cu patruzeci de etaje a lui J.G. Ballard
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet

Citeştedespre

Woody Allen Bananas psihanaliză

Woody Allen în psihanaliză. Cel mai faimos analizand al lumii împlineşte azi 85 de ani!

22 decembrie 2020
Charcot isterie sex

De la Charcot la „revistele pentru bărbaţi”: când isteria devine fantezie

18 decembrie 2020
Utilizarea dramei creative şi a artei povestirii în îngrijirea persoanelor cu boala Alzheimer

Utilizarea dramei creative şi a artei povestirii în îngrijirea persoanelor cu boala Alzheimer

29 noiembrie 2020

Ben Wheatly High-Rose

In povestirea sa Sapte etaje, Dino Buzzati descrie un spital in care bolnavii sunt impartiti in sapte caste. Cei care fac parte din high-life-ul pacientilor, cu probleme minore, sunt plasati sus, la etajul sapte. Pe masura ce boala se agraveaza, pacientii coboara la etajele inferioare – din ce in ce mai jos. La primul etaj, sunt desigur plasati muribunzii….

Un principiu asemanator structureaza cladirea cu patruzeci de etaje din romanul lui J. G. Ballard, High-Rise, scris in 1975. Insa nu gravitatea bolii este aici principiul ordonator, ci, in acest caz, in mod destul de previzibil, clasa sociala. Aceasta este desigur o reprezentare ironica a sistemului rigid bazat pe clase al societatii britanice. In High-Rise avem de-a face cu un bloc-turn autosuficient, perfect proiectat de creatorul sau, cu supermarket si scoala, piscina si terenuri sportive – intr-un cuvant cu toate cele necesare locatarilor sai – o societate de consum in miniatura. Clasele muncitoare (the working classes) sunt plasate la etajele inferioare – acolo unde electricitatea se opreste adesea si conditiile nu sunt la fel de bune ca mai sus. Elitele (upper classes) stau desigur la etajele superioare si dau petreceri simandicoase, iar in varful acestei piramide rezida demiurgul imbatranit al cladirii, arhitectul Anthony Royal. Un pic mai sus de mijloc (aspirand catre upper middle class), la etajul douazeci si cinci, se muta doctorul Robert Laing, una dintre principalele voci ale romanului (numele sau contine o aluzie ironica la R. D. Laing, autorul lui The Divided Self) care este, daca stam sa ne gandim, cumva divizat intre cele doua clase / extreme…

Avem de-a face fara indoiala cu o distopie si, in mod previzibil, ceea ce incepe ca o societate perfect ordonata, unde fiecare isi cunoaste in mod mecanic locul, degenereaza in violenta animalica ce ajunge pana la canibalism. Inchisi in blocul lor turn din care nu mai au de ce sa iasa – pentru ca tot ce le este necesar se afla acolo – locatarii incep un razboi aprig, unde, cele doua tabere se impart previzibil in proletarii defavorizati de la etajele de jos (condusi de revolutionarul Richard Wilder – remarcati ironica si salbatica radacina wild…) si simandicosii privilegiati de la etajele de sus (reprezentati de arhitectul Anthony Royal – la fel de regal ca si numele sau). In mijloc, intre Wilder si Royal (care sunt, de altfel, celelalte doua voci care-l completeaza in roman), doctorul Laing este martor si partas vrand-nevrand la violenta pe care o declanseaza izolarea a doua mii de oameni intr-un spatiu inchis, de unde, asa cum spune insusi autorul, nu exista nici o scapare. Razboiul incepe, clasele de jos se infrunta cu clasele de sus, totul degenereaza, iar resorturile cutiutei se rup, ne mai ramanand decat mizerii supravietuitori postapocaliptici ai unei cladiri ruinate, redusi la un nivel primordial de existenta.

Ben Wheatly High-Rose

Ecranizarea recenta a cartii ii apartine regizorului Ben Wheatly si il are in rolul principal pe Tom Hiddleston. Din distributie mai face parte Jeremy Irons (in rolul arhitectului cladirii). Filmul are un look retro, de sfarsit al anilor saizeci si inceput al anilor saptezeci. In prima sa parte, un ton rece si incisiv, ce aminteste nu numai de ironica Portocala mecanica a lui Kubrick, dar si de reprezentarile satirice ale sistemul social britanic din cinemaul tinerilor furiosi – ca, de pilda, Lindsay Anderson, cu O Lucky Man!. Scenografia hipnotizant-psihedelica aduce in minte si interioarele sofisticate, dar uniformizante din adaptarea lui Truffaut dupa Ray Bradbury, Fahrenheit 451.

Daca prima parte a filmului aminteste de tonul ironic al lui Kubrick, a doua parte insa, cand lucrurile incep sa degenereze si sa o ia pe calea violentei, evoca mai degraba un suprarealism de tip Bunuel. Exista o asemanare in structura filmului cu scindarea prezenta in pelicula If al lui Lindsay Anderson intre prima jumatate (viata si rutina conventionala) si cea de-a doua (violenta si razboi absurd cu nenumarate victime), insa, cu toate ca romanul lui Ballard se bazeaza el insusi pe o ruptura, filmul lui Wheatly se dezechilibreaza, nereusind sa faca o trecere eleganta intre cele doua parti. Tonul kubrickian din prima jumatate contrasteaza prea mult cu suprarealismul din partea a doua, parte care ajunge sa treneze oniric si care pare sa se deruleze interminabil. A doua jumatate se urmareste astfel greu, in ciuda cadrelor remarcabile, impotmolindu-se narativ si ajungand destul de gratuit la dezastrul postapocaliptic in care sunt aruncati locatarii cladirii. Finalul (prefigurat in scenele de inceput) il prezinta pe doctorul Laing locuind intr-o cladire ruinata, plina de cadavre si gunoaie, incercand cu o disperare ponosita sa se agate de vestigiile civilizatiei. Aici filmul recurge la imagini (mai optzeciste) ce te duc cu gandul la melanjul junk reciclat fantastic din filmele lui Terry Gilliam sau, de ce nu, la primele Mad Max-uri…

In 1929, Jan Weiss scria un roman intitulat Casa cu o mie de etaje. Romanul, un clasic al SF-ului modernist, prezinta un demiurg malefic care controleaza acest zgarie-nori si pe toti cei ce locuiesc in el si imparateste cu mana de fier asupra creatiei sale. Scris in 1975, High-Rise se intrupeaza din sci-fi-ul postmodern al anilor saizeci-saptezeci. Comentariul lui Ballard este la urma urmei postmodern si, in mod literal, foarte spatial: un demiurg obosit creeaza un container pentru experimentul sau si asista neputincios la naruirea (propriu-zisa si metaforica) a acestuia. Nu este de-a dreptul malefic – este doar corupt, incapabil si depasit.

Ben Wheatly High-Rose

Regizorul pastreaza, in mod inteligent, atmosfera retro in film si nu updateaza nimic. Ar fi fost insa extrem de interesant sa vedem un High-Rise ecranizat chiar in anii saptezeci! In 2016, an al virtualului secol 21 (cu spatiul sau virtual si cu filmele sale post-Matrix), spatialitatea cladirii pe care se bazeaza filmul nu mai poate fi perceputa in acelasi mod ca in momentul in care Ballard scria cartea. Lupta dintre working class si upper (middle) class nu mai are aceeasi intensitate, caci, cumva, ea a avut loc deja, iar noi ne gasim deja intr-un univers post-flower power… In 2016, High-Rise este pur si simplu perceput ca un film retro, ca un meticulos exercitiu de recreare a unui univers distopic, asa cum era el infatisat in anii saptezeci. Iar filmul High-Rise traieste – omagial – doar  pentru ca este retro…

Ruxandra Visan Cafe Gradiva

Ruxandra Visan

este conferentiar la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.

Toate articolele acestui autor

Tags: autor: Ruxandra Vişancrrubrică: Artvizier

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Copilul și sanctuarul
Cafe Gradiva

Copilul și sanctuarul

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Growing Up, maturizarea fortata a copiilor nedoriti si dorinta de vindecare
Cafe Gradiva

Growing Up, maturizarea fortata a copiilor nedoriti si dorinta de vindecare

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Am să mă întorc bărbat: Analiza unui caz de întoarcere a obiectelor rele
Cafe Gradiva

Am să mă întorc bărbat: Analiza unui caz de întoarcere a obiectelor rele

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Nefericirile unui Don Juan japonez…

Nefericirile unui Don Juan japonez...

Comments 3

  1. Unknown says:
    1 an ago

    Foarte interesanta ideea de "bloc" vazut ca un mini univers!

    Răspunde
  2. Unknown says:
    1 an ago

    Eu chiar am crescut intr-un asemenea univers! Am locuit intr- un bloc cu 13 etaje , in caare existau toate meseriile; erau doctori, pantofari , croitoreasa, procurori, oameni simpli;

    Răspunde
  3. Unknown says:
    1 an ago

    Dar nu era un s.f., fiecate avea viata sa, ne respectam , tineam unii la altii; era ceva firesc , placut si o.k.!

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

10 ianuarie 2021
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

22 noiembrie 2020
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Despre “Patologiile excesului”
Cafe Gradiva

Despre “Patologiile excesului”

8 octombrie 2020
“Ia o foarfecă şi tunde-ţi copacii”
Cafe Gradiva

“Ia o foarfecă şi tunde-ţi copacii”

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

Hélène Oppenheim-Gluckman, „Psihanalistul, medicul, boala”

Hélène Oppenheim-Gluckman, „Psihanalistul, medicul, boala”, noiembrie 2020

6 martie 2021
scrierea creativă expresivă traumei

Scrierea creativă ca act de reparație şi resemnificare a traumei

4 martie 2021
Mihai Rusen No Man's Land

Mihai Rusen: No Man’s Land

28 februarie 2021
tehnologii asistive boala Alzheimer carantină

„Rudele pacienţilor cu Alzheimer ne sunau aproape non-stop”: panică şi pregătiri în carantină

27 februarie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.