In filmul lui Fritz Lang Secretul din spatele usii, Celia, o tanara new-yorkeza, bogata si mondena, se indragosteste intr-un sejur in Mexico de un arhitect, Mark Lempers, cu care decide pe data sa se casatoreasca.

Insotindu-l in vasta sa casa din Lavender Falls, este tulburata de purtarea lui agresiva si, mai mult, de o descoperire: fiecare camera de la Lavender Falls reproduce scena unei morti celebre. Sub privirea uluita a Celiei, Mark ii expune o teorie potrivit careia, mai mult decat psihologia personajelor, ambianta unei camere este aceea care determina ce urmeaza sa se intample. El povesteste cu o placere macabra crimele pe care le-a pus in scena, dar ii refuza sotiei sale accesul in camera 7: aceasta ii va fi mereu inaccesibila.

Vara la 18 ani

Celia reuseste insa sa se strecoare in camera si, spre marea-i stupefactie, descopera ca aceasta e replica perfecta a propriei sale camere. Asta-i prea mult. Hotaraste sa fuga. Dar, in ultimul moment, se reculege si se muta in camera interzisa, cea care ar trebui sa ii serveasca drept decor al propriei morti. Ea ajunge astfel la miezul fantasmei elaborate de Mark si, urmand o logica psihanalitica de o deconcertanta naivitate, ii reveleaza sotului sau ce il bantuie, eliberandu-l astfel de jugul trecutului sau. Asta e partea cea mai neconvingatoare a filmului, intrucat problema cruciala este eschivata: ce se va intampla acum, cand barbatul si-a limpezit raportul cu fantasma? Intr-un fel, Celia nu a indeplinit decat o sarcina pregatitoare: ramane de vazut daca cineva poate fi sustras fantasmei sale si cu ce pret. Cu siguranta, Celia l-a eliberat pe Mark de pulsiunea sa homicida, dar cum il va mai iubi ea acum, deoarece la inceput tocmai cadrul mortifer al fantasmei lui ii conferea asa o valoare in ochii ei? Sa nu uitam nici ca inaintea istoriei camerelor chiar, cand se intalnisera pentru prima data in Mexico, fusese intr-un context identic: ea abia scapase de un cutit aruncat intr-o cearta intre iubiti. O dragoste care nu se sprijina pe o fantasma perversa nu este ea oare condamnata sa dispara?

Cand realizarea fantasmei devine cosmar

Oricum am lua-o, Adam si Eva au fost izgoniti din Rai: nu exista alta iubire decat cea ucisa sau ucigasa, nici alte secrete in spatele usii decat cele pe care le inventam pentru a ne omori plictisul. Sa iubesti inseamna sa numaram pana la unu, mai ales atunci cand credem ca suntem doi.

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor