Intr-o prima forma a sistemelor defensive, copiii fantasmeaza situatii in care trauma si frustrarea sunt inversate (de aici iau nastere basmele, jocurile cu jucarii, filmele, reveriile gratificatoare). In timp, prin modificari si mascari, ei pun in comportament, in situatii reale cu persoane care nu se vad simpli actori in scenariul acestora, actele fantasmate anterior. Cu toate acestea, persoanele perverse se poarta cu partenerii lor ca si cum acestia nu ar fi oameni reali, ci mai degraba marionete ale caror sfori sunt trase pe scena unde se joaca perversiunea. In cadrul actului pervers, persoana retraieste la nesfarsit situatia traumatica sau frustranta care a pornit acest proces, insa acum rezultatul este minunat, si nu oribil, intrucat persoana nu numai ca scapa amenintarii, dar in final o gratificare senzuala imensa este atasata acestui rezultat. Intreaga poveste, construita cu minutiozitate de fiecare persoana pentru a se potrivi perfect experientelor sale dureroase, sta ascunsa, dar este disponibila pentru a fi studiata in fantasma sexuala a perversiunii.
Exista doua ipoteze verificabile prin testare ulterioara pentru care in acest moment nu am date care sa le confirme si care completeaza aceasta parte a explicatiei, Prima ipoteza consta in faptul ca trauma sau frustrarea copilariei s-a indreptat exact catre aparatul anatomic sexual si catre functiile lui sau catre masculinitatea sau feminitatea persoanei respective. Daca tinta ar fi fost diferita, parti sau functii nonsexuale ale corpului sau ale psihicului, rezultatul ar fi fost o nevroza nonerotica (de exemplu, nasterea unei personalitati obsesiv-compulsive atunci cand controlul – in special cel excretor – este impus copilului prea devreme, prea sever sau prea mult timp).
Cea de-a doua ipoteza consta in faptul ca excitatia sexuala este cel mai probabil sa fie declansata la momentul in care realitatea adulta seamana cu trauma sau frustrarea din copilarie. Acest lucru presupune ca este simtita mai multa angoasa pe parcursul actului sexual pervers, comparativ cu sexualitatea mai putin perversa. Cred ca aceasta angoasa – anticiparea pericolului – este traita ca o excitatie, un termen care nu este utilizat pentru a descrie senzatiile de voluptate, cat o oscilatie rapida intre frica de trauma si speranta unui triumf.
Cu toate acestea, perversiunea (adica fantasma nou creata) merge dincolo de rezolvarea misterului. Aspectul central care permite aceasta evolutie catre placere este razbunarea. Aceasta inverseaza pozitia actorilor in piesa si totodata inverseaza si afectele pe care acestia le traiesc. Persoana se transforma din victima in invingator, din obiectul pasiv al ostilitatii si puterii celorlalti in regizor, coducator; tortionarii persoanei vor deveni la randul lor victimele acesteia. Prin acest mecanism, copilul isi imagineaza ca el este parintele, potentul impotent. Persoanei nu ii mai este teama de mister, de constiinta sau de lumea externa. Perversiunea este inca o capodopera a intelectului uman. Viata isi poate urma cursul, copilul poate continua sa se dezvolte, un sentiment de valoare si speranta gratificarii se pastreaza, iar in timp dezastrul se transforma in triumf (atunci cand erectiile si orgasmul sunt posibile), atata timp cat se mentine un ritual autonom (eterna vigilenta).
In cadrul excitatiei sexuale care este acum disponibila putem regasi cunoasterea la un nivel subliminal a recompensei si pedepsei subsecvente dorintei sexuale. Astfel, atunci cand este excitat, individul oscileaza intre sentimentul de pericol si anticiparea de a evada din pericol in gratificare sexuala. Riscul a fost asumat si depasit. Astfel orgasmul nu este o simpla descarcare sau ejaculare, ci o explozie de bucurie si de eliberare din agoasa (analoga izbucnirii in ras dupa o gluma bine facuta, unde dezvoltarea intentiei ostile este dintr-odata intrerupta, rasul fiind rezultatul). Totusi, linia de demarcatie intre triumful exploziv si impotenta este una fina. Un tip gresit de asumare a riscului (cel care ameninta sa-si dezvaluie originile) reduce excitatia. Nu este de mirare ca o modificare in ritual poate sa reduca excitatia sexuala.
Fragment din Perversiunea – Forma erotica a urii, de Robert J. Stoller, editura Trei, Bucuresti 2004, pag. 150-153)
Sursa foto: goodmoviesforbadpeople.com
