Evident, Chiara Mastroianni a fost devastata: Donald Trump ar putea foarte bine sa invinga in Statele Unite. Ceea ce ar fi de cosmar. Daniel Cohn-Bendit, mereu prevenitor, a reasigurat-o: Doamna Clinton are inca toate sansele sa prevaleze. Tabara Binelui nu va ceda inaintea psihopatilor, fie ei si miliardari.
Evident, Yann Moix ar fi vrut sa stie ce se petrece in mintea unui terorist. El si-a formulat intrebarea de o maniera atat de intortocheata, incat am fi putut conchide ca Serge July si Dany cel Rosu (Dany le Rouge – Daniel Cohn-Bendit – n. trad.) se afla in fruntea unei Internationale Teroriste. Deziluzie: Daniel Cohn-Bendit a fost intotdeauna un centrist, de tendinta liberala in plan economic. Vag ecologist, l-ar sustine pe Nicolas Hulot in cazul in care… Desigur, a cunoscut un terorist in Germania, dar era mecanicul lui.
Evident, un scriitor, François Begaudeau, fu acela care sa pretinda ca nu ne aflam in razboi. Poate ca asistam la „acte de razboi”, a sugerat Léa Salamé. Un pic cum am asista sambata seara la On n’est pas couché pentru a ne lua doza de clash si putina adrenalina ca sa ne simtim inca in viata.
Ce-mi place la amicul Cohn-Bendit este mila plina de dispret pe care o afiseaza fata de clasa politica franceza si, mai general, fata de cultura unui popor care doreste ca elitele sa il minta, sa nu isi tina promisiunile si sa-l imbete cu apa rece. Léa Salamé a remarcat ca Franta nu e Germania si ca ne place sa ne evisceram.
Ar trebui poate incetat cu aceste porcarii,
a sugerat Cohn-Bendit, fara prea multa convingere. Cu toate acestea Europa, si iar Europa, mereu mai multa Europa ar fi solutia. E ultimul petic de utopie de care s-a agatat si de care tine cu dintii si unghiile. Ar fi inutil sa il contrazicem, pe el, care stie mai bine decat oricine ca politica e un efect de scena.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
La ce mai e buna Europa? Ce crede Julia Kristeva
Asa cum mi-a spus intr-o zi: in politica e ca la teatru, ritmul e totul, sensul nu-i nimic. Singura mea temere e ca l-a uitat.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
