Prietenul meu vienez, Arthur Schnitzler, sustinea intr-o seara la Café Hawelka ca tinerele fete, aceste animalute analfabete si cronofage, pot da dovada de ferocitate sau pot renunta sa mai traiasca atunci cand isi simt iubirea amenintata. Bucuria pe care o incearca in a-si impune prezenta, nu fara malitie, are intotdeauna de-a face cu orgoliul lor. Ele sunt in mod esential manipulatoare si, in acelasi timp, capabile de un devotament fara limite. Cata vreme cat le dorim, ne temem sa le pierdem. Dar din momentul in care nu mai simtim nimic pentru ele, devin obiectul repulsiei.
Iar ele se obisnuiesc cu asta, cata vreme cat nu li se refuza cazarea si mancarea.
Cu siguranta, ele sunt capabile sa se sinucida pentru a lasa o urma de nesters in ceea ce isi imagineaza ca ar fi inima noastra. Stiu deja asta. Eram tanar pe atunci. Nu sunt sigur ca as mai rezista azi. Poate ca-i un semn ca declinul meu e mai avansat decat imi imaginam.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
