Pentru ca e mai greu sa fii barbat si mai ales barbat cu fusta

In Perversiunea. Forma erotica a urii, Robert J. Stoller spune

Heterosexualitatea barbatilor este o realizare, nu un dat (p. 189). 

A fi barbat se pare ca este mai greu decat a fi femeie.

Cat despre mister, nu exista sintagma „mister masculin”, ci „mister feminin” si barbatii nu inceteaza sa se teama de scufundarea in acest mister.

Robert J. Stoller il citeaza in Perversiunea. Forma erotica a urii pe Freud:

Am avut mereu impresia ca barbatul, in pofida adaptarii lui mai constiente si mai ferme la realitate, are totusi o scinteie dintr-o capacitate mai romantica sau mai „idealista”, sau mai profund imaginativa – sau spuneti-i cum doriti – comparativ cu femeile, iar din acest motiv el este mai creativ.

In acest timp femeia – continua Freud – in pofida oricaror tendinte sentimentale din partea ei, nu renunta niciodata complet la realitate si astfel poate sa adopte o relatie cumpatata si armonioasa cu aceasta (pp.168-169, 215).

Barbatii sunt mai romantici decat femeile. O spun testele psihologice

A nu se intelege de aici ca femeia nu ar putea fi creativa, insa ea nu si-a permis de-a lungul generatiilor sa se lase prada imaginatiei, fiind mereu nevoita sa stea cu picioarele pe pamant si sa aiba un ochi de soacra. Orice femeie are un ochi in spate – intelegand de aici ca este hipervigilenta, poate mai prudenta. Ea conserva viata, nu o naruie pentru ca ea o naste si face cu tot dinadinsul de a o sustine intr-un fel foarte practic. Datorita si organizarii sociale patriarhale, putine femei pe vremuri mai aveau timp sa creeze si altceva in afara de fiinte umane.

Poate de aceea intalnim mai multi barbati decat femei cu tulburare schizoida a personalitatii sau cu adaptare de personalitate schizoida.

Otto Kernberg despre tulburarile de personalitate severe

Apoi Stoller il citeaza pe Boehm care vorbeste despre frica si invidia barbatului fata de femeie:

Ura fata de femei isi are originea in… angoasa de castrare. Deoarece barbatii isi imagineaza conceptia si nasterea ca fiind atat de complicate si de ciudate, si deoarece aceste procese sunt pentru ei un mister, ei au o dorinta pasionala de a lua parte la ele, in caz contrar simtind in imens sentiment de invidie cu privire la aceasta capacitate a femeilor… Invidia fata de capacitatea femeii de a face copii (…”invidia de nastere” este o motivatie semnificativa a capacitatii de productie a barbatilor) (p. 215).

Astfel un complex de inferioritate se transforma intr-unul de superioritate. Daca ar naste oameni, barbatii poate ca nu ar mai crea altceva si poate ca nu ar mai naste razboaie. Razboaiele, dincolo de faptul ca sunt lupte pentru putere, sunt si moduri de creatie prin distrugere. Pentru ca nu pot naste – distrug. Distrugerea si creatia au un fond comun.

Philip Roth si narcisismul mistuitor in romanul Viata mea de barbat

José Ortega y Gasset vorbeste in Studii despre iubire despre faptul ca femeia fiinteaza si barbatul actioneaza. El trebuie sa demonstreze ceva. Nu poate doar sa fiinteze:

barbatul valoreaza prin ceea ce face; femeia prin ceea ce este (p. 125).

Ortega y Gasset spune de asemenea ca

ele au creat idealul „cavalerului” care, desi cu totul decazut si compromis, continua sa structureze si azi societatea europeana” (p. 124)

astfel incat

mersul istoriei este in buna parte istoria idealurilor masculine inventate de catre femeie (p. 123).

Despre misterul feminin Ortega y Gasset spunea:

Influenta femeii e putin vizibila, tocmai pentru ca e difuza si se gaseste pretutindeni. Nu e turbulenta, ci extatica, precum cea a atmosferei (p. 126).

Poate ca astazi lucrurile stau putin altfel in ceea ce priveste rolurile in societate. Femeile occidentale poarta pantaloni, in schimb barbatii (in afara de scotieni) nu poarta fuste, rochii. De la acest aspect aparent minor pornim intrebarea: si daca barbatii ar purta fuste? Si-ar accepta partea de feminitate din ei insisi, asa cum femeile isi asuma inzecit partea de masculinitate astazi mai mult ca oricind?

Ar putea fi barbatii atat de flexibili (fara a nega masculinitatea) de a trece de la fusta la pantalon si de la pantalon la fusta, asa cum o fac femeile?

Sintagma „porti pantaloni” si-ar pastra conotatia dominatoare?