Pierre Pachet ne-a parasit la 21 iunie. In Nuits étroitement surveillées el evoca lumea viselor si invecinarea ei cu lumea mortilor:
domnia libertatii fara frau.
Copil fiind, o carte m-a intrigat in biblioteca parintilor mei; se intitula Mes insomnies si il avea ca autor pe un faimos general. Ce mi se parea curios si aproape inadecvat era ca vorbea mai degraba despre insomnii decat despre bataliile lui. Nu cunosteam pe atunci patetica lupta, reluata in fiecare seara, pe care anumite fiinte trebuie sa o poarte pentru a-si gasi somnul; batalie mai istovitoare decat toate incercarile cotidiene, mai angoasanta decat toate cataclismele ce ne ameninta.
Citeste si Intre somn si depresie
Intr-adevar, sa dormi nu-i deloc rezonabil; Baudelaire a spus-o deja:
Cat despre somn, sinistra aventura din fiecare seara, sa spunem ca oamenii adorm in fiecare zi cu un curaj care ar putea parea de neinteles daca nu am sti ca e fructul ignorarii pericolului.
Aceste pericole cu care ne confruntam – moartea, pierderea identitatii, agresiunile… – Pierre Pachet le evoca in eseul sau Nuits étroitement surveillées (Gallimard, 1980), unde impleteste farmecul marturisirii cu cel al demersului stiintific ce reinnoada firul cu “psihologii” pre-freudieni (Hervey de Saint-Denis, A. Maury, Delbœuf…).
Sa dormi inseamna sa uiti de moarte; inseamna de asemenea sa pui intre paranteze teama noastra de a nu dormi si sa accepti sa parasesti o lume pe cat de nelinistitoare, pe atat de imprevizibila.
Un umorist englez rezuma astfel cele trei conditii fundamentale necesare somnului: sa ai ceva cald la picioare, sa digeri bine si sa ai o constiinta linistita. Dar cum sa ai o constiinta linistita cand se lasa noaptea, iar imprejurul patului nostru, intr-o furioasa sarabanda, se aduna remuscarile si regretele noastre? Baudelaire:
Cel ce isi face rugaciunea seara e un capitan care isi randuieste santinele. Asa el poate dormi.
Somnul ne invata un egoism salvator. Dar, atentie, ne avertizeaza Pierre Pachet, atent la propriul sau somn, riscam sa blocam si sa deterioram complicatul giroscop de care depindem. Daca pentru a iubi trebuie sa crezi in iubire, pentru a dormi trebuie sa crezi in somn.
El a consacrat somnului sau, viselor sale, insomniilor sale o atentie scrupuloasa, aproape de maniac. Mai apropiat de Valéry decat de Freud, el a dorit de asemenea sa arate ca acel care doarme nu e imersat in ceva ce altfel nu poate fi atins, ci e intr-un anume fel constient, asadar voluntar, in masura sa calculeze, capabil de proiecte si siretlicuri.
Visul, cum mai poate el, scrie Pachet, sa ne ofere exemple de fraze corect construite, sa provoace uluire, sa ii faca pe cei ce iubesc sa se gandeasca la vis ca la domnia libertatii fara frau.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
