• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Home Cafe Gradiva

Vlad Ivanov – raul Noului Cinema

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
0
Vlad Ivanov – raul Noului Cinema
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet
vlad ivanov bacalaureat mungiu

Dacă Vlad Ivanov a devenit figura reprezentativă a noului cinema, asta e pentru că are o anumită funcție. Ivanov e figura unei cenzuri – sau mai bine spus, a unei imposibilități de a imagina un alt viitor. Dacă toți corupții în România ar avea o unică figură, ea ar lua forma feței lui Ivanov. Domnul Bebe în Patru, trei, doi (Mungiu), Anghelache în Polițist, Adjectiv (Porumboiu), Velicanu în Principii de viață (Popescu) sau Dinu Laurențiu în Poziția copilului (Netzer) trebuie să întrerupă ceva, un viitor, o posibilitate emergentă a unei alte lumi. Dar, atenție, figura asta nu este doar represivă, ea funcționează ca o barieră care ne indică un enactment, care se află împlântat în imaginația unei generații de regizori, mai toți trecuți de patruzeci de ani (Porumboiu și Netzer sunt cei mai tineri, s-au născut în 1975). Enactmentul despre care spun este că Ivanov condensează ceea ce a devenit ca figură politică, comunismul machisto-egoist și violent (ori capitalismul în filmele lui Netzer și Porumboiu), o formațiune socială care, prin Ivanov, își agresează copiii. El întrerupe ceea ce ar putea fi o altă lume, un spațiu în care satisfacția, plăcerea, creativitatea – sau sentimentul de a construi cu alții o lume nouă – e eliminat.

De ce noul val romanesc poate sa moara in Pozitia copilului

Dacă noul cinema românesc are o relație de obiect cu un obiect rău, atunci răul poartă numele lui Vlad Ivanov. E nevoie de o genealogie pentru a vedea cum funcționează obiectul rău și cum poate fi el re-imaginat, altfel decât doar rău. Să începem. 

Așa cum știm de la Fairbairn, obiectul de care ne atașam funcționează ca obiect ideal, e seducător, dar și frustrează în același timp. Problema este că relația de obiect de care vorbesc are o singură direcție în noul cinema, și anume a violenței autorității (viol la Domnul Bebe, violența domestică la Velicanu, tâmpenia polițistului la Anghelache, agresivitatea criminală la Dinu Laurențiu). Plăcerea aici – așa cum plăcerea care este expusă zilnic pe ecranele românești este a condamnării corupților – este că obiectul seducător este unul inerent violent și traumatic. O anumită seducție a obiectului rău, o parte în care funcționează ca ideal al eului, pare a fi scufundată într-un timp care nu mai este aici, al nostru, un timp care a murit.

Citeştedespre

Privatizarea linistea psihanaliza

Privatizarea normalităţii: linişte pentru bogaţi, zgomote pentru săraci?

9 februarie 2021
Woody Allen Bananas psihanaliză

Woody Allen în psihanaliză. Cel mai faimos analizand al lumii împlineşte azi 85 de ani!

22 decembrie 2020
Hitler necrofil plictisitor Erich Fromm

De ce Hitler era plictisitor

5 decembrie 2020

Ce îmi imaginez câteodată este că toți cei patru regizori maturi ai noului val au fost pioneri și că au trăit în timpul copilăriei în imaginația sefeului imaginativ, al tehnologiei comuniste a lui “do it yourself”, în care pionierii erau radioamatori, în care demontau casetofoanele pentru a le pune din nou la loc, în care testele de cunoștințe tehnice și spațiale îți dădeau un bilet de intrare în gașca deștepților. Dacă lumea copilăriei noului val a fost a pionerilor, ea era una competitivă, a nerzilor care trebuiau să cunoască referințe obscure la cărțile și filmele epocii. Generația șoimilor și a pionerilor din anii ’80 trăia în timpul unui comunism care oferea un anumit ideal, al elevului priceput, aventuros și citit, care știa istorie, construia biciclete cu arcuri și cucerea spațiul imaginand lasere gigantice care ar hrăni călătorii interstelare.

Dar pentru elevul ușor obraznic, dar doxat, avem nevoie și de un seducător, sau o seducătoare. O reprezentare foarte bună a seducatorului care dispare din spațiul noului cinema o găsim în Racheta albă (1984), serialul care reprezintă un inconștient uitat, spre deosebire de alte forme de inconștient care par reactivate din când în când pe ecran (de pildă, formele de economie paralelă care apar în Amintiri din Epoca de Aur, 2009). Seducătorul, sau figura opusă, obliterată de Ivanov, este George Constantin (profesorul Axinte) – un inventator stilat, care a construit o mașină care consumă mai puțin decât un Trabant, care are un câine Emil, perfect dresat să facă ce vrea stăpânul, care are un laser în bucătărie și care susține conversații perfect tehnice despre călătorii spațiale cu Victor și Dan, doi copii care au 13-14 ani.

george constantin ultimul cartus
GC, aici in Cu mâinile curate

Dacă seducătorul seduce, trebuie să avem și o primă scenă a seducției. Scena din imaginea I este una care cu greu ar putea să treacă de o cenzură contemporană, care se activează imediat atunci când vine vorba de hărțuire sexuală. În Racheta Albă, cei doi puști sunt aproape goi în case unui necunoscut în vârstă, care îi introduce în tainele tehnologiei de vârf.

Vlad Ivanov - raul Noului Cinema
Viorel si Dan in casa Profesorului Axinte

Ce are Profesorul Axinte și de ce a dispărut aproape cu totul din imaginația noului val? Axinte este un Albus Dumbledore comunist (Harry Potter), sau Corbul cu Trei Ochi (Game of Thrones) care îi ajută pe Viorel și Dan să se transforme, să devină altceva. El are capacitatea de a se juca, de a constitui un ideal nou, dar jucând jocul așa cum Viorel și Dan vor să îl joace. Axinte face ce vor băieții, îl recunoaște pe Viorel ca fiind Căpitan, și este un egal în relația cu cei doi copii. Un egal, dar și un Dumbledore care intensifică dorința lor de a ști, de a descoperi ce nu este încă știut, care deja a inventat o mașină care poate să supraviețuiască economiei de subzistență în anii în care socialiștii plăteau datoriile la FMI. Axinte, profesorul misterios, este cel care leagă nerzii comunismului într-un proiect excitant, al descoperirii a ceea ce nu este încă inventat. Axinte este, condensat, un mecanism al inventării unei lumi noi, dar nu una a omului nou brutalizat – așa cum retorica totalitarismului l-a inventat după anii ’90 – cât al unei umanități pe care nu o cunoaștem, a unor posibilități de viață inserate în ideologia progresistă a socialismului românesc.

Ivanov – sau răul noului cinema – este o răzbunare, poate, a idealizării noului viitor comunist, care s-a pierdut odată cu emergența neoliberalismului în anii ’90. Dar generația șoimilor formată în anii ’80 trăiește și în spațiul lui Axinte, pe care însă nu îl mai recunoaște. Axinte e aici un ideal, așa cum a fost Nadia Comaneci pentru mulți, sau HR Patapievici, sau Mutu, ori Halep, tipul ideal care trebuie să justifice violența coercitivă a părinților, a unui sistem care te împingea să fii mai bun, și te pedepsea pentru transgresiuni. Poate de aici Axinte e reprimat, ținut la distanță ca un obiect alb, al psihozei, care poate să amintească de o investiție într-un optimism care nu mai e aici. Ce a rămas, în epoca capitalismului global, este o figură misterioasă, dar întotdeauna plasată în trecut. Capitalismul nou trebuie să așeze un tip uman în lumi care au dispărut – sau care sunt cu totul inventate (adică lumile din Harry Potter și Game of Thrones). El trebuie să se facă etern – și orice posibilitate a trăi în afara lui este una care e deja moartă, așa cum profesorul Axinte pare deja mort, odată ce nici nu mai există în imaginația noastră. O altă versiune a unei incapacități de a visa sunt copiii anilor ’80, unii din ei care candidează la funcția de primar al capitalei, Firea, Nicușor Dan, Turcescu. Ei sunt mai degrabă Ivanov decât Axinte, sunt răul coercitiv care nu mai are capacitatea de a intensifica o dorință de transformare.

Inconștientul uitat, cel care nu este atins de noul cinema, este cel al copilăriei și mesajelor enigmatice pe care șoimii și pionerii le-au procesat în anii ’80. Tipul ideal uitat – pionerul – este Viorel din Racheta Albă, cel care, în același timp, e arogant, deștept, practic și capabil să împartă egalitar puterea cu prietenii lui mai mici. Dar imaginea lui prezentă este Ivanov, o figură comunisto-capitalistă a violenței machiste. Din câte am auzit, în Bacalaureat (Mungiu, 2016) regizorul român vrea să vorbească de o nouă generație a copiilor care nu mai sunt atât de corupți ca părinții (ori nu mai atât de Ivanov ca părinții lor!). Un alt idealism, al Occidentului, al bursei care te face altfel decât părinții, care te salvează, pare să fie miza din film. Viorel pare să aibă un competitor aici, un mesaj enigmatic care va forma generații de copii și adolescenți. La universitatea unde predau eu în Ohio deja am studenți români formați în ideologia noii generații care nu mai vrea să fie murdară. Dar dacă imaginea necoruptului cu bursă în Occident va produce studenții de vârf în România, ceea ce va fi îngropat repetat este profesorul Axinte. Și stafia care bântuie capitalismul – Lenin, sau profesorul Axinte – va fi în curând poate reînviată, de o nouă generație progresistă care va dori să facă uitată figura lui Vlad Ivanov.

Citeste si Bacul laureat

Bogdan Popa Cafe Gradiva

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce. A publicat lucrări despre istoria gândirii politice, feminism, queer theory şi psihanaliză relaţională.

Toate articolele acestui autor

Tags: Arteautor: Bogdan Popacenzurăobiect bun / obiect răurubrică: Artvizierrubrică: Atenţie se interpretează!rubrică: Salonul relaţional

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

coronavirus forte de ordine omnipotenta psihanaliza
Societate

Întoarcerea miliţistului: Carantina ca traumă, pandemia exceselor şi „instituţiile de forţă” ale statului

by Dorin-Liviu Bîtfoi
23 decembrie 2020
Charcot isterie sex
Cultură

De la Charcot la „revistele pentru bărbaţi”: când isteria devine fantezie

by Manon Lecaplain
18 decembrie 2020
Utilizarea dramei creative şi a artei povestirii în îngrijirea persoanelor cu boala Alzheimer
Psi

Utilizarea dramei creative şi a artei povestirii în îngrijirea persoanelor cu boala Alzheimer

by Teodora Dobrescu
29 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Cate ceva despre perversiune

Cate ceva despre perversiune

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

10 ianuarie 2021
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Foamea şi libidoul. O revizuire gestaltistă a lui Freud
Cafe Gradiva

Foamea şi libidoul. O revizuire gestaltistă a lui Freud

8 octombrie 2020
Stima de sine se invata, dar se si ia: Virginia Satir despre arta de a fauri oameni
Cafe Gradiva

Stima de sine se invata, dar se si ia: Virginia Satir despre arta de a fauri oameni

22 noiembrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

depresie şi poluare urbană

Depresie şi poluare urbană: ce spune un studiu din 2019

5 aprilie 2021
anatta în budism

Anatta în budism, non-sinele și neuroplasticitatea ca expresie a identității

24 martie 2021
Gemma Habibi de Robert Prosser: Bătaia e ruptă din raiul fricii (spectacol online)

Gemma Habibi de Robert Prosser: Bătaia e ruptă din raiul fricii (spectacol online)

20 martie 2021
escapismul simtul realitatii fantezie

Escapismul ca diversiune: cum ne regăsim (sau nu) pe noi înșine

17 martie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.