Brexit: cum poate fi explicat prin emotiile primitive
James Carney, Lancaster University
Evolutia se desfasoara pe termen lung, politica – pe termen scurt. Iata de ce perspectivele evolutioniste nu sunt in general de mare folos pentru analiza evenimentelor politice cotidiene. Si totusi, unele evenimente trezesc tendinte care sunt incifrate foarte adanc in psihologia umana. Brexit este unul dintre acestea.
Decizia electoratului din Marea Britanie de a parasi Uniunea Europeana a avut un efect electrizant in media, pe pietele financiare si chiar si in relatiile interpersonale. Poate oare psihologia evolutionista sa explice in vreun fel extraordinarul impact al Brexit?
Raspunsul: da, dar intre anumite limite. Cercetarile politologilor ne sugereaza ca multe impartiri politice standard – precum cea dintre conservatori si liberali – sunt mai degraba determinate de diferente de personalitate pre-existente decat rezultat al unei deliberari constiente. Acestea fiind date, este rezonabil sa ne gandim ca un eveniment atat de important ca Brexit semnifica mai mult decat o diferenta de opinie. De fapt, s-ar putea argumenta ca Brexit intruchipeaza problema fundamentala a cooperarii: tragedia bunurilor comune [commons].
Tragedia bunurilor comune e un exemplu cu mai multi actori al dilemei prizonierului, scenariu descris de matematicieni in anii ’50 spre a da seama de logica apocaliptica a Razboiului Rece. Ideea este ca urmarirea propriului interes poate fi rationala, chiar si atunci cand oamenii ar beneficia mai mult daca ar coopera. Astfel situata in cadrul teoriei matematice a jocurilor, tragedia bunurilor comune este simplu de inteles.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Imaginati-va ca o actiune comuna – sa zicem curatarea unei plaje – ii este propusa unui grup de persoane. Desi fiecare beneficiaza de pe urma curatarii plajei, asta presupune ca o munca grea sa fie depusa cu regularitate. Drept urmare anumite persoane – free riders – vor decide sa ii lase pe altii sa curete plaja, iar ei sa se bucure de rezultat fara a face vreun efort. La urma urmelor, plaja e in proprietate publica si nimeni nu poate fi fortat sa munceasca impotriva propriei vointe. Totusi, daca prea multe persoane vor proceda astfel, atunci activitatea de curatare a plajei va fi compromisa si toata lumea va fi blocata pe o plaja murdara. Reiese ca o hotarare perfect justificabila, de a nu coopera, conduce la rezultate proaste pentru toti, chiar si pentru cei care nu coopereaza.
Cititi despre Brexit si Mea maxima culpa
Pedepsindu-i pe free riders
Ce au toate acestea de a face cu Brexit? Problema-cheie ridicata de Brexit este cea a free rider-ului. Avem dovezi experimentale ca fiintele umane au o dispozitie innascuta pentru a-i identifica si a-i pedepsi pe free riders. Aceasta e sustinuta de vechi prejudecati istorice impotriva populatiilor migratoare precum romii, evreii si imigrantii, care poate fi explicata prin teama ca acestea sa nu se mute intr-alta parte mai inainte de a-si aduce contributia. Ceea ce ne sugereaza ca e posibil ca fiintele umane sa fi fost determinate evolutionist sa fie suspicioase cu oricine li se pare ca se impartasesc din bunastarea comuna fara a da nimic in schimb.
Daca asa stau lucrurile, vehementa cu care a fost primit votul pentru Brexit poate fi explicata prin detectarea unui free rider. Tinerii au considerat votul celor mai in varsta pentru iesirea din Uniunea Europeana ca free riding intergenerational, in care oportunitatile de care s-a bucurat generatia mai in varsta pe cand era tanara nu mai sunt platite in continuare.
Nationalistii etnici, pe de alta parte, arata ca UE permite free riding pentru imigrantii care beneficiaza de serviciile publice fara a fi contribuit la acestea. Elitele metropolitane si culturale se simt rusinate de votul de abandon, care li se pare ca ii stampileaza ca free riders in ochii partenerilor internationali. Sustinatorii pietei libere vad UE ca un fals proiect de actiune colectiva, in cadrul caruia free riders de la Bruxelles exploateaza limbajul reciprocitatii in propriul avantaj, in timp ce leaga fedeles Marea Britanie. Votantii educati cu o tendinta pronuntata de cooperare interpreteaza votul de abandonare a UE al celor mai putini educati ca pe o satisfacere a preferintelor emotionale pe termen scurt in dauna avantajelor colective pe termen lung.
Cu alte cuvinte, votul pentru Brexit merge mult dincolo de tribalismul politicii cotidiene. Prin canalizarea catre tragedia bunurilor comune, el atinge multe dintre emotiile Epocii de Piatra care s-au dezvoltat asa incat cooperarea sa fie posibila. Si, intrucat fiecare participant la aceasta dezbatere poate fi vazut ca free rider de un alt participant, aceste emotii sunt amplificate la maximum.
Va lasa Brexit o amprenta permanenta asupra politicii Marii Britanii? Spre deosebire de independenta Scotiei – probabil ca nu. Trairile puternice sunt dificil de sustinut, iar cele neplacute se estompeaza mult mai repede decat cele placute. Cu toate acestea, politicienii ar face bine sa isi dea seama ca agitarea pasiunilor paleolitice pentru castiguri strategice pe termen scurt poate avea consecinte foarte imprevizibile.
James Carney, Senior Research Associate (Psychology), Lancaster University
Acest articol a fost publicat in original de The Conversation. Cititi articolul original.
