Despre inceputurile sale in psihanaliza, despre cum a devenit psihanalist – mai intai foarte freudian, iar mai apoi, pana la finalul vietii, foarte kleinian – urmariti un interviu cu R. Horacio Etchegoyen, din septembrie 2014, realizat de psihanalistele Virginia Ungar si Catalina Bronstein.
Desi cunoscut indeosebi ca un sintetizator si ca un conciliator, mai ales prin monumentalul sau tratat Fundamentele tehnicii psihanalitice, totusi marele psihanalist care a fost Horacio Etchegoyen nu se fereste sa puna si accente ascutite, cel putin in ceea ce-i priveste propriul traseu.
Astfel, potrivit lui R. Horacio Etchegoyen, daca Freud a fost cel care a fondat psihanaliza, punctul culminant in psihanaliza il reprezinta Melanie Klein. Pozitia depresiva, mai ales, spune Etchegoyen, este un concept fundamental al culturii contemporane. Foarte important este de asemenea conceptul kleinian de invidie, despre care psihanalistul argentinian a scris o carte esentiala si nu in ultimul rand a entuziasmat sali de curs la care a predat despre invidia kleiniana, reusind sa redea intr-o maniera simpla un concept de o extrema dificultate.
Citeştedespre
Ii datorez viata mea mamei mele si lui Heinrich Racker, spune R. Horacio Etchegoyen. Heinrich Racker i-a fost cel de-al doilea analist (desi subinteles in interviu ca fiind primul), de la care a invatat, pe viu, indeosebi despre contratransfer. Pare evident ca R. Horacio Etchegoyen il situeaza pe Racker ca pe o figura paterna, cu deosebire prin analogia pe care o face: tatal sau a murit pe cand el avea doar sapte luni, Heinrich Racker a murit si el indata dupa analiza sa cu acesta, care a durat 6-7 ani.
Despre experienta analizei sale de un an de la Londra cu Donald Meltzer psihanalistul argentinian are numai cuvinte de apreciere. Donald Meltzer, spune Etchegoyen, era foarte bun la interpretarea defenselor maniacale, poate chiar mai bun decat Racker.
In ansamblu, R. Horacio Etchegoyen considera ca nu a facut decat sa transcrie ideile maestrilor sai pe care acestia nu au reusit sa le dezvolte in timpul vietii – pe ale lui Heinrich Racker, in primul rand, dar si pe ale lui Enrique Pichon-Rivière, nu in ultimul rand. Si, desigur, pe cele kleiniene.
Citeste si Enrique Pichon-Rivière – Viata si opera
Psihanaliza va avea un viitor stralucit, crede Etchegoyen, desi azi este eclipsata destul de mult de valorile mercantile ale societatii actuale. Nu este societatea pentru care a fost creata psihanaliza. Dar poate ca nu maine, pentru ca principiile economiei de piata inca au un cuvant foarte influent de spus, ci peste un secol oamenii vor acorda din nou importanta cuvenita gandurilor si trairilor si relatiilor lor – singura cale pe care se pot implini – si se vor reintoarce la psihanaliza.
Daaa, de-aia nu mai merge psihanaliza, ca nu mai sunt interesati oamenii de trairi si relatii, nu ca e ea o cacealma care-a crezut ca reinventeaza lumea semanand vant si facand elogiul urii, care se-ntoarce-acum impotriva ei.