La finele anilor 1920, C. G. Jung incepe sa aprofundeze textele alchimice (occidentale si orientale deopotriva), rezultatul ivindu-se abia peste 15 ani in fascinantul volum Psihologie si alchimie. Bogat ilustrata, cartea va aparea in luna septembrie in colectia Operelor complete jungiene a Editurii Trei. Iata un fragment in avanpremiera.
In opus-ul alchimic e vorba in cea mai mare parte nu doar de experimente chimice, ci si de un fel de procese psihice exprimate intr-un limbaj pseudochimic. Cei vechi erau intrucatva la curent cu procesele chimice; motiv pentru care trebuiau macar sa stie ca ceea ce faceau nu era o chimie obisnuita. Dar daca alchimistul foloseste doar simbolic procesul chimic, atunci de ce experimenteaza cu creuzete si retorte? Iar daca descrie procese chimice, dupa cum ne asigura neincetat, atunci de ce le deformeaza pana la irecognoscibil cu simbolizari mitologice?
Aceasta enigma a dat deja multa bataie de cap catorva cercetatori onesti ai alchimiei. Pe de-o parte, alchimistul pretinde ca practica intentionat tainuirea cu scopul de a-i impiedica pe oamenii rai sau prosti sa puna mana pe aur si sa provoace o nenorocire. Dar, pe de alta parte, acelasi autor ne invata ca aurul cautat nu este, cum cred prostii, aurul obisnuit (aurum vulgi), ci aurul filosofic sau chiar piatra miraculoasa, lapis invisibilitatis (piatra invizibilitatii) sau lapis aetherus (piatra eterica) si ca, in genere, toate retetele sunt de dispretuit.
Vedeti si C. G. Jung despre Dumnezeu, moarte, alchimie si cum poti prezice viitorul
Tainuirea poate fi un pur bluff cu scopul vizibil de a-i exploata pe naivi. Faptul ca intreaga alchimie s-ar putea explica din acest unghi de vedere este contrazis, dupa parerea mea, de existenta a nu putine tratate amanuntite, erudite si constiincioase, scrise si publicate anonim, deci neputand sluji nimanui spre obtinerea unui avantaj ilegitim. Tainuirea poate avea si alta sursa. Adevaratul mister nu face, ce-i drept, nimic pe ascuns; dar vorbeste, in schimb, un limbaj secret: face aluzie la natura sa printr-o varietate de imagini. Nu ma refer la un secret pazit personal de cineva, care are un continut cunoscut posesorului, ci la un lucru sau o situatie care sunt „secrete”, cunoscute adica doar din aluzii, in esenta insa necunoscute. Astfel, natura adevarata a materiei ii era alchimistului necunoscuta. O stia doar din aluzii. Incercand s-o studieze, proiecta inconstientul in intunericul materiei spre a o ilumina. Urmarind sa explice misterul materiei, proiecta in ceea ce trebuia explicat un alt mister, anume acela al fundalului intunecat al sufletului sau, potrivit dictonului obscurum per obscurius, ignotum per ignotius! Aceasta era, sa fim bine intelesi, nu o metoda intentionata, ci un fapt involuntar.
In sens strict, proiectia nu este niciodata facuta, ea se intampla, este gasita acolo. In obscuritatea unui lucru exterior aflu, fara a recunoaste ca atare, propria mea interioritate sau propriul meu psihic. In cursul experimentului chimic, alchimistul avea anumite trairi psihice care insa i se pareau un anumit mod de a fi al procesului chimic. Fiind vorba de proiectii, alchimistul nu-si dadea seama ca trairea nu avea nimic de-a face cu materia (asa cum o cunoastem astazi). El isi traia proiectia ca proprietate a materiei. Dar ceea ce traia in realitate era inconstientul sau.
Cititi si Inteleptele sfaturi ale lui Carl Gustav Jung
De aceea mi-am indreptat atentia asupra intrebarii daca insisi alchimistii nu relateaza astfel de trairi din propria lor practica. N-am sperat sa obtin o recolta prea bogata deoarece e vorba de trairi „inconstiente” care tocmai din acest motiv se sustrag expunerii. Exista intr-adevar in literatura cateva relatari inechivoce. In mod semnificativ relatarile mai noi sunt mai detaliate si mai precise decat cele mai vechi. Cea mai noua relatare este dintr-un tratat de la 1732, atribuit alchimistului etiopian Abtala Jurain. Ea suna dupa cum urmeaza:
Ia apa de ploaie obisnuita, o cantitate buna, cel putin zece masuri de patru litri, pastreaz-o in vase bine inchise, timp de cel putin zece zile, astfel se vor depune la fund materii si sedimente. Varsa substanta limpede intr-un vas de lemn, rotund ca o minge, taie-l pe acesta la mijloc si umple o treime, apoi asaza-l la pranz in soare, intr-un loc ascuns si izolat. Acestea odata facute, ia un strop de vin rosu sfintit si lasa-l sa picure in apa, ai sa vezi de indata plutind pe deasupra acesteia o ceata si o intunecime densa asa cum au fost si in vremea primei Creatii. Picura apoi doi stropi si ai sa vezi lumina tasnind din intuneric; dupa care, varsa la fiecare jumatate de sfert de ora intai trei, apoi patru, apoi cinci, apoi sase stropi, apoi nimic, si ai sa vezi, cu propriii tai ochi, cum apar deasupra apei un lucru dupa altul, asa cum le-a facut Dumnezeu in sase zile si cum s-au petrecut toate, si aceste taine nu pot fi rostite si nici eu nu am puterea sa le dezvalui. Ingenuncheaza inainte de a purcede la aceasta operatie. Lasa-ti ochii sa judece; caci astfel a fost creata lumea. Lasati toate lucrurile asa si, la jumatate de ora dupa ce au inceput, vor disparea.
Cititi si Carl Gustav Jung este psihanalistul cel mai popular in Romania
