Parintii imi relateaza adesea ca una dintre problemele cu care se confrunta este minciuna pruncilor. Mint cei mici uneori asa de mult, ca adultii nu mai stiu daca e poveste, real sau cei mici trag un semnal de alarma asupra unei probleme.
S-a constatat ca inca de la cea mai frageda varsta, de la 6 luni, poate aparea un tip de comportament simulat la bebelusi. Acestia pot da semne ca le este foame doar pentru a obtine alinare, pentru a fi luati in brate captand astfel atentia celor din jur.
Totusi se poate vorbi mai clar despre tendinta si dorinta de a minti in momentul in care copilul achizitioneaza capacitatea de a intelege ce ar putea gandi celalalt, atunci cand apare teoria mintii. Copiii pot minti doar in momentul in care pricep ca adultii din jur nu sunt omniscienti si ca nu le pot citi toate gandurile si intentiile.
Cititi si Cum se vindeca Sindromul Pinocchio?
La aproximativ 3-5 ani cei mai multi copii pot traversa o perioada despre care adultii pot spune adesea ca minciuna e ca respiratia. Nu e deloc un motiv de ingrijorare pentru ca imaginatia debordanta si activa este un semn de sanatate psihica, chiar daca poate duce la neadevaruri care incalca realitatea.
La copilul mic fantezia indeplineste o functie vitala – ajuta la dezvoltarea cognitiva, dar si la explorarea unor scenarii care se pot desfasura in conditii de siguranta.
Asadar, copilul are nevoie de functia imaginatiei si a gandirii magice pentru a explora lumea fara pericolul de a incalca limitele.
Fantezia si realitatea se pot impleti in acest mod si parintii se alarmeaza judecand moral minciunile celor mici. Adultii se sperie neintelegand nevoia esentiala prin care un copil se poate delimita, prin exersarea propriei vointe, de controlul omnipotent al parintilor. Eul copilului se diferentiaza de fuziunea emotionala cu mama, iar astfel isi castiga propria autonomie psihologica prin aceste comportamente normale.
Cititi si Jacques André: Este oare Eul analizabil?
Ingrijorarea ar putea fi situatia in care cel mic persista in a minti frecvent la varste mai mari. Motivele pot fi multiple: minte ca sa iasa dintr-o incurcatura, de frica, de rusine, dintr-o dorinta de omnipotenta, pentru a-si construi un univers diferit de cel al adultilor. Trebuie vazuta cauza minciunilor la un nivel mai profund al functionarii psihice si nu judecand din punct de vedere moral. Un copil poate realiza ca mintind scapa mai usor de unele consecinte care tin de pedeapsa.
Ruxandra Niculescu
este psihoterapeut psihanalitic pentru copii, adolescenti si adulti.
Foto: http://www.babysitting.academy/5-things-you-should-do-when-your-kids-lie/, http://www.multiplemayhemmamma.com/2013/01/lies-kids-tell-their-parents.html
