Discutiile in contradictoriu din ultima vreme privind sistemul de scoala ales de unii parinti pentru copiii lor m-au dus cu gandul la ce spunea aici Confucius.
Conflictul acasa-privat-public este de fapt un conflict intre clase sociale, unde o clasa sociala poate iesi dintr-un sistem considerat toxic si o si face si unde cealalta nu poate iesi pentru ca nu are “cu ce”, vorba cintecului.
Tradare sa fie da s-o stim si noi!
Si da, tradarea unora fata de sistemul public prin alegerea pentru copii lor a “scolii acasa” s-a produs, si o data cu ea multa lume a perceput decizia acestora ca pe o tradare personala.
Scoala acasa este un copil rebel fata de un Sistem care nu e OK. Si deseori rebelii schimba lumea, nu conformistii. Unii parinti au avut un curaj, poate nebunesc (si totusi asumat) sa infrunte acest sistem care nu ofera nimic bun. Si dincolo de curaj au avut cu ce. Pe vremuri doar nobilii isi permiteau asa ceva.
Scoala acasa e extrem de “privata” si ridica bariere pentru majoritatea oamenilor din tara noastra. Dincolo de lipsa de repere care sperie pe multi parinti (Cum se face asta? Scoala acasa? Cu ce se mananca?) si pe langa temerile privind “adaptarea” la viata a acelui copil (cum ca nu o sa socializeze si altele) se afla, posibil, o mare invidie.
Cititi si Ura, invidie si idealizare in analiza
Unii si-au permis sa sfideze sistemul, nu numai pe cel de stat, ci si pe cel particular. Sunt altfel. E inca dificil in Romania sa fii altfel. Si altfel nu in orice, ci in ceva care ofera in timp copilului din acea familie posibilitatea de a accede la studii in strainatate. Si plecarea in strainatate e privita de unii ca o tradare de tara. O instrainare. Si ce e strain, e respins.
Mai intotdeauna masele au urat elitele. Intotdeauna plebea a admirat insa a si invidiat nobilimea. Nobilimea avea cluburi private in care nu intra oricine. Si acum o clasa sociala are privilegii la care nu accede oricine.
Despre home schooling in Romania cititi si Public Home
Invidia a ramas fara sora ei mai mare, admiratia. Oricat de mult plebea ar admira pe unul de rang inalt (nobil, rege), nu va sta niciodata in locul lui si atunci nu ii ramine decat invidia. Invidia – blamata si neconstientizata, ascunsa sub o grija fata de seaman.
Cristiana Alexandra Levitchi
este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. “Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain” – vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.
