Omul real si simtirile omenesti

Am avut ocazia recent de a sta de vorba cu niste adolescenti. Cred ca ne lipseste mult aceasta cunoastere aprofundata a ceea ce inseamna limbaj, simbolistica, traire sau gandire a unei actualitati adolescentine. Este greu sa pretindem ca intelegem prin ceea ce am trait noi odinioara, iar ei sunt dispusi sa ne explice cum traiesc si cum gandesc pentru a ne construi un spatiu comun de intalnire. Daca putem rezista tentatiei de a patologiza, cunoasterea viziunii lor despre lumea in care traiesc si nu in ultimul rand despre propria lor lume interioara ne poate ajuta sa intelegem tulburatoarea lor metamorfoza.

Discutia pleca de la mult ostracizatele jocuri video care constituie fundamentul tuturor „relelor” din viata unui adolescent. Intr-o curgere fireasca, adolescentii nu doar ca nu pareau scufundati intr-o lume clivata, dar puteau contura cu usurinta si drumul care tranziteaza cele doua spatii mentale. Invitandu-i sa ne gandim putin la lumea aceea a jocurilor video si la felul ei specific, imi spuneau ca ea seamana mult cu cea a visului. Ca este la fel de absurda, de fascinanta, de intensa, de acaparatoare, de infricosatoare. Ca se regasesc in ea si constructia ei, la fel de mult cum se regasesc intr-un vis care aduna bucati de dorinte si frustrari de peste zi. Si ca si aceasta lume, precum si visul, are limitele ei si se opreste in mod constant pentru a se intrepatrunde cu realitatea. Dar poate cel mai important dintre toate era ca aceasta lume are calitatea de a permite experiente repetate cu oameni ne-reali, cu roboti care imita viata si relatiile interumane pentru a face posibila o mai buna intelegere si cuprindere a acestora intr-un mod creativ.

Cititi si Test psihologic: Afla daca partenerul tau este dependent de jocuri video

Intalnirea cu Omul Real, cu acel om in care si oase, cu minte si simtiri, este inspaimantatoare si de cele mai multe ori umilitoare. De multe ori lumea adevarata a relatiilor este una marcata de o violenta extrema, de cuvinte care ranesc groaznic, de nedreptati care nu-si gasesc sensul. Motivul pentru care adolescentii cauta sa isi traduca in lumea virtuala a jocurilor video lumea reala si simtirile ei este pentru ca ei simt ca adultii nu iau in serios ceea ce simt ei si nu le ofera un sens durerii, tristetii, singuratatii. Se simt obligati sa isi caute singuri o explicatie, sa se „antreneze” mult in virtual pentru a putea trai apoi in „real”.

Oare de ce visam? Nu pentru a ne antrena noapte de noapte reluand anumite trairi, situatii, revanzandu-le in fel si chip, rezolvandu-le in fel si chip, in speranta ca ne va fi mai usor in viata de a doua zi ? Oare i s-a nazarit cuiva sa ne acuze ca ne cufundam noapte de noapte intr-o lume aparte, paralela cu lumea reala ? Oare s-a gandit cineva ca visand noapte de noapte suntem bolnavi?

Exista vreo modalitate de a face punte intre aceste doua lumi, exista vreun interpret intre ele? Muzica este calea lor extraordinara de a tranzita intre cele doua lumi, de a traduce sensurile si de a contine ceea ce este prea mult. Poate ca nu este intamplatoare alegerea, dat fiind ca primele noastre reprezentari intrauterine care dau sens lumii sunt audiogramele, adica sunetele.

Asadar, scufundarea lor in lumea virtuala nu este pentru a fugi de oamenii reali si tocmai pentru a gasi calea de a ajunge la acestia. In toata aceasta cautare plina de zbucium, miza este de a deveni un Om Real cu simtiri omenesti. Pentru aceasta este insa nevoie de timp, de o trecere prin stari foarte diferite, contradictorii, de o instrainare, de o distantare pentru ca mai apoi sa se poata apropia de ceea ce noi numim relatie, adica intimitate. Daca ii putem acompania in aceasta calatorie, ea va fi una valoroasa si nu va transforma aceasta retragere intr-una permanenta, ci dimpotriva va deschide catre tot ceea ce propune lumea exterioara. Si in tot acest timp este la fel de important sa le putem adresa cuvinte omenesti. In orice clipa in care un adolescent va simti ca ne dorim cu adevarat sa stim ce mai face, ca ne intereseaza cu adevarat ce simte, nu va ezita nici o clipa sa ne si raspunda.

Cititi si Jocuri pe calculator – de ce?

Imi vin in minte cuvintele cu care psihanalistul Serge Tisseron incheie o scrisoare adresata tuturor adolescentilor:

Dar cel mai important dintre toate este sa-ti acorzi incredere si sa le poti acorda incredere si altora, putand sa iti revizuiesti aceasta incredere ori de cate ori simti ca esti dezamagit. Adolescenta este o perioada dificila, este adevarat, dar nu esti singur. Si altii au parcurs aceasta perioada si altii o vor parcurge. Astazi altii te pot ajuta pe tine, maine tu ii vei ajuta pe altii.

Cristina Calarasanu

este psihoterapeut si membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie.

Toate articolele acestui autor

Foto: http://www.internationalinside.com/growing-up-with-video-games/