Vaccinarea, imunitatea eului-piele si sucul de patrunjel

Inca de cand ne nastem ne construim mijloace de aparare. Mecanisme de aparare impotriva virusilor, a pradatorilor din lumea naturala, a frigului sau a razelor puternice de soare. Avem nevoie de aparare impotriva amenintarilor care vin din noi insine si care sunt de natura psihica. Avem nevoie de protectie impotriva bolilor si impotriva pericolelor. Purtam in noi instinctul de conservare care ne asigura supravietuirea si care ne invata ca avem nevoie de celalalt daca vrem sa traim.

Cand suntem bebelusi si nu avem inca resursele de a ne proteja, aceasta sarcina deosebit de importanta revine parintilor nostri. Sau a celor care au grija de noi. Parintii au datoria de a-si proteja bebelusul impotriva pericolelor venite din afara sau dinauntru, de a-l ingriji, de a-l sustine si de a-i asigura conditiile necesare continuitatii sale ca fiinta umana aflata in dezvoltare. Bebelusul nu poate decide singur nici ce sa manance, nici cu ce sa se imbrace, nici chiar cu ce sa se joace. El traieste o stare de neputinta si o dependenta totala fata de un celalalt pe care il investeste cu incredere si iubire. Acestia sunt parintii pentru un bebelus, iar el le rasplateste grija, atentia, dragostea cu zambete spontane, gangureli gingase si priviri calde. Dar bebelusul nu este intotdeauna linistit si zambitor, el poate arata o reala furie si un puternic disconfort, poate zgaria si musca, poate plange pana la epuizare sau sa vomite toata hrana primita. Bebelusul este incapabil sa puna in cuvinte ceea ce il nelinisteste, ceea ce ii produce suferinta. Singurul lui mijloc de adresare este prin intermediul corpului. A-l asculta pe bebelus inseamna a fi atent la ceea ce corpul lui transmite. Copilul foarte mic invata sa-si construiasca propriile mecanisme de protectie daca a crescut intr-un mediu securizant in care a primit dragoste si protectie. Mama, cu formidabilul ei instinct matern, stie cum sa creasca si sa protejeze cel mai bine copilul. Asa ca, la un moment dat in devenirea lui, copilul dezvolta asa-numitul eu-piele, un invelis psihic care pune limite intre ceea ce este inauntru de ceea ce este in afara si care protejeaza continuturile psihice interne de intruziuni venite din exterior. Eul-piele este ca un corp psihic, ca o membrana care contine si protejeaza continuturile psihice. Mama insasi indeplineste la inceput rolul de continator pentru bebelusul ei, pentru spaimele si starile care ii ameninta acestuia integritatea. Ea le preia in mintea ei, le digera si le reda bebelusului intr-o forma prelucrata. Ea interpreteaza gesturile si manifestarile corporale ale celui mic, punandu-i in cuvinte ceea ce el nu este capabil inca sa verbalizeze. Vedem deci rolul esential al mamei in primele luni de viata ale copilului si felul in care, in mod natural, instinctiv, cele mai multe mame actioneaza in modul cel mai potrivit pentru a-si creste bebelusul.

Epidemia zilelor noastre nu este rujeola care a indoliat zilele acestea Romania. Epidemia zilelor noastre este promovarea asidua si pe toate caile a ideii ca instinctul matern nu mai este suficient pentru a-ti creste sanatos copilul. Instinctul matern, sprijinit pe niste figuri pe care mama le investeste cu incredere si autoritate (pediatrul, medicul de familie), spune ca sanatatea copilului depinde si de niste vaccinuri. Aici nu exista loc pentru negociere. Ca un vaccin nu provoaca autism copilului si nu-i cauzeaza moartea. Vaccinul este un semn al modernitatii, al evolutiei noastre ca specie umana, evolutie care sta pentru viata si continuitatea ei. Te intrebi cum este posibil ca un adult sa puna la indoiala realitati stiintifice si sa regreseze la un nivel de gandire premoderna. Cum un adult isi poate pierde atat de usor increderea in stiinta si abandoneaza ratiunea in favoarea unor idei radicale, a unei gandiri in alb si negru in care, de pilda, a-ti hrani copilul cu carne este diabolic si a-l hrani raw vegan este dumnezeiesc. Realitatea este una nuantata, iar acest fapt produce atata confuzie in unii oameni, incat acestia actioneaza chiar impotriva lor insile.

Epidemia de rujeola este efectul imediat al campaniilor antivaccinare, sustine Ministerul Sanatatii. Unii spun ca Ministerul insusi nu a facut destul pentru a informa si responsabiliza populatia in ce priveste importanta vaccinarii copiilor. Altii spun ca, din cauza unor voci care au luat amploare in spatiul mediatic si care afirma cu convingere ca vaccinul provoaca autism si ca sucul de patrunjel trateaza cancerul, se intampla ca Romania sa-si planga zilele acestea bebelusii morti din cauza ignorantei. Sau din cauza confuziei, as adauga. Lipsa de repere produce confuzie. Intruziunea cu tot felul de informatii, care mai de care mai contradictorii, slabeste eul-piele, invelisul psihic responsabil sa delimiteze ceea ce primeste inauntru de ceea ce trebuie sa lase afara. Autoritatea in care aveam incredere ca ne va invata ce e mai bine pentru sanatatea noastra fizica, medicul, a fost dezinvestit. Suntem atat de bombardati cu informatii, sfaturi, pseudo-specialisti, asa incat mecanismele de aparare, cele pe care le-am crescut pentru a ne proteja, devin subrede. Nu mai avem incredere in vaccinul pe care noi insine l-am facut cand am fost mici dar pe care refuzam sa-l administram copiilor nostri. Investim magic instinctul de supravietuire, cel care te ajuta sa traiesti fara ajutor exterior, si uitam ca, in realitate, cu totii am avut nevoie sa fim protejati de cineva din exterior, de mama, de tata, de persoana de ingrijire pentru a supravietui si a creste.

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii. Pentru consultatii in Bucuresti sunati la 0735 524 756 sau scrieti un email la contact@alexaplescan.ro.

Toate articolele acestui autor