ADN sau DNA

Citeam recent un articol in limba engleza si la un moment dat, in text, aparea cuvantul DNA. Desi rational stiam ca este vorba despre ADN, pentru cateva clipe de reflectie m-am gandit ca este vorba despre DNA (Directia Nationala Anticoruptie). Mi-a trezit interesul aceasta confuzie, cu atat mai mult cu cat aceasta emblema este foarte prezenta in ultima vreme auditiv si vizual. M-am intrebat care este corespondentul fantasmatic, cu ce se asociaza ea in imaginarul social si mai ales ce trezeste in fiecare dintre noi pentru ca inconstientul sa ii aloce o energie de simbolizare aparte.

Mai intai cred ca confuzia nu a fost intamplatoare. ADN-ul este inscriptia noastra personalizata, zestrea pe care o purtam si care constituie fundamentul potentialitatilor noastre de a fi. DNA este la nivelul imaginarului social o fantasma de autogenerare a unui ADN „curat”. Contaminarea recurenta a acestui ADN a condus acum la aparitia unei structuri radicale menite sa reseteze sistemul bolnav si sa il formateze. Aceasta resetare necesita o cantitate considerabila de agresivitate, insa ea este unanim acceptata caci serveste pedepsei si purificarii.

Cand vine vorba despre justitie, unele dintre cele mai invocate versuri, aproape ca o ruga, sunt cele a le lui Eminescu din Scrisoarea a III-a:

Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i imparţi in doua cete: in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscărie si la casa de nebuni!

Aceasta fantasma indelung asteptata, a dreptatii napraznice ce va lovi ca un fulger, este perfect intrupata in actele DNA-ului, un imago patern. Trasatura pretinsa acestui tata nu este intelepciunea de a judeca si de a decide, ci dorinta de a face, de a actiona.

Cititi si Fantasma relatiei perfecte si „dependenta” de psihanalist 

Ceea este important in prelevarea acestei fantasme de a face dreptate nu este nici intelegerea devenirii acestora in misei si nici destinul lor ulterior, ci doar miezul dramatic, eminamente vizual, al prinderii lor si al azvarlirii dincolo de usa ce pune capat libertatii.

Actul are „calitatea” de a solutiona temporar o problema. Putem realiza periodic actiuni de curatare si epurare a mizeriei. Dar cum putem preveni din timp o noua inbolnavire a ADN-ului?

Devine foarte interesant de reflectat la cuvantul bolii: co-ruptie. Adica o rupere prin comun acord a unor norme, principii, valori, legi etc. O incalcare a unei etici de functionare care este viabila doar prin unitatea ei, in momentul in care este fragmentata, fisurata devine un organism inert. In aceasta logica a cuvintelor, DNA ar fi antidotul care isi propune sa identifice fisurile, sa restituie unitatea functionala. Altfel spus, daca ne gandim din punct de vedere psihic la o patologie, ea nu este una de continut, care ar necesita un travaliu interpretativ, ci este una a continatorului, care necesita un travaliu de continere.

Intrebarea care se pune este urmatoarea: daca exista un organism care se ocupa de identificarea si eliminarea elementelor care au produs daune intregului, cine se ocupa in egala masura si de pansarea, reteserea, repararea fisurilor produse acestui intreg?

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Omicidul simbolic al acestor elemente care au produs boala nu va avea nici un efect ulterior daca o data cu exilarea lor in uitare nu se va realiza si o internalizare a unei versiuni transformate a lor.

That metamorphic internalization recognizes their strengths and weaknesses and involves an incorporation into one’s identity of a sense not only of who they where, but also of who they have become, had external and internal circumstances allowed.

Cristina Calarasanu

este psihoterapeut si membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie.

Toate articolele acestui autor

Foto: neuerweg.ro