Pierre Bayard le atribuie scriitorilor darul clarviziunii…
Cu un eseist atat de talentat ca Pierre Bayard, Titanicul are inca un viitor de aur: poate ca nu pentru pasagerii sai, dar pentru romancierii care au descris, cu mult inainte de naufragiu si cu un lux nemaiauzit de detalii, amploarea catastrofei. Acesta fu cu deosebire cazul lui Morgan Robertson si al romanului sau Futilitate, a carui lectura l-a facut pe Pierre Bayard sa se intrebe daca marii scriitori nu au cumva darul profetiei: Kafka, de pilda, sau Werfel sau Zamiatin, sau Houellebecq. Iar daca asa stau lucrurile, de ce atunci nimeni dintre acei care au puterea intr-o forma sau alta nu se preocupa de capacitatea prevestitoare a literaturii.
Cititi si Michel Houellebecq si nihilismul
Dar ne vin de indata obiectii in minte. Cea dintai tine de o anume forma de coincidenta, tulburatoare, desigur, dar destul de banala la urma urmelor. Cea de a doua tine de o lege zisa a lui Murphy care decreteaza ca tot ce-i susceptibil sa ia o turnura proasta va sfarsi inevitabil prost. Prevestind ce e mai rau, suntem siguri ca nu ne vom insela niciodata… Cel putin pe termen lung.
Originalitatea si umorul cartii lui Pierre Bayard vine din faptul ca el se sprijina mereu pe exemple precise si neasteptate, precum cel al jurnalistului absorbit de parapsihologie care se imbarca pe Titanic cu unicul scop de a-si verifica intuitiile si predictiile publicate cu sase luni inainte. A fost, fara indoiala, unul dintre rarii pasageri care s-a simtit usurat asistand la naufragiul Titanicului.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Pierre Bayard ne sugereaza ca scriitorii au o functie a stimularii, intrucat ei accepta sa vada si sa simta cu ceva timp inainte ceea ce contemporanii lor nu doresc sa vada. In tovarasia sa, navigam printre aisberguri ce poarta nume ca: psihanaliza, parapsihologie, istorie literara si politica. El ne ofera o calatorie palpitanta, plina de neprevazut si lipsita de cel mai mic pericol, doar daca in timpul lecturii nu ne lasam cumva prinsi de aceasta megalomanie, de acest hybris fata de care grecii din vechime ii puneau in garda pe muritori. E adevarat ca fara acest hybris nu ar mai fi existat, poate, literatura de valoare.
Cititi si De ce dorinta noastra a devenit infinita?
Pierre Bayard, Le Titanic fera naufrage, Éditions de Minuit, 170 pp., 16 euro.
Articol publicat in numarul din octombrie al Service Littéraire
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
