„In cazul femeilor cu personalitate depresiv-masochista, relatiile de iubire masochiste reprezinta de cele mai multe ori psihopatologia dominanta. Frecvent, indragostirea din timpul adolescentei timpurii sau tarzii de un barbat idealizat, indisponibil, frustrant sau extrem de dezamagitor devine o experienta care va influenta pe viitor intreaga viata amoroasa a femeii. Tendinta de a se indragosti de barbati „indisponibili” poate duce fie la intalniri romantice in situatii nerealiste care se sfarsesc in deceptii, fie la fantasme romantice despre ceea ce ar fi putut sa fie, care sa se perpetueze multi ani de zile. (…) Aceste femei nu depaseasca treptat idealizarea barbatului indisponibil in viitoarele relatii care sa fie selectate in mod mai realist – asa cum ar fi firesc intr-o evolutie normala. O fixatie la trauma le determina sa repete la infinit aceeasi experienta.
(…)
Romanul gotic romantic, un produs al culturii de masa destinat femeilor (spre deosebire de romanele pornografice tipice pentru barbati), se concentreaza de obicei pe relatia dintre o tanara femeie neexperimentata si un barbat renumit, indisponibil, de cele mai multe ori notoriu si nestatornic, atragator si totusi amenintator si periculos. Spre surprinderea tuturor si dupa nenumarate deziluzii si esecuri, amenintata de competitia altor femei puternice, eroina se afla la final in bratele unui barbat grozav (ale carui trasaturi pozitive au fost reconfirmate), lesina si povestea ia sfarsit.
Fantasmele si experientele tipic masculine de tipul „madona-prostituata” din timpul adolescentei timpurii sunt in mare parte exacerbate sub influenta psihopatologiei masochiste. De obicei, „o iubire imposibila” impiedica idealizarea extrema a femeii iubite, disponibila sau nu, si o inhibitie fata de ea, ceea ce interfereaza cu stabilitatea relatiei, timp in care activitatea sexuala a barbatului se limiteaza la fantasmele masturbatorii despre sau la relatii sexuale cu femei depravate, implicari sexuale care pot avea caracteristici sadice, dar sunt resimtite ca fiind frustrante, rusinoase, degradante. (…)
Atat la barbati, cat si la femei, iubirea neimpartasita intensifica sentimentul de iubire in loc sa il diminueze, cum ar fi firesc intr-un doliu normal. Dupa cativa ani, se poate observa la barbatii si la femeile masochiste o tendinta de a se indragosti de persoane imposibile, de a se supune excesiv unui partener idealizat si de a sublinia in mod inconstient relatia prin aceasta submisivitate, inlaturand orice posibilitate a unei alte relatii poate mult mai satisfacatoare. (…)
O femeie inteligenta, muncitoare, creativa si atragatoare era casatorita cu un barbat care prezenta caracteristici similare. El era in tanar specialist ambitios cu probleme nesolutionate legate de autoritate, prezentand o tendinta de a sfida ceea ce considera figuri paterne despotice si de „a cauta alinare” la sanul femeii puternice, protectoare. Era fiul unui barbat de succes, admirat, dar distant din punct de vedere emotional, cu care simtea in mod inconstient ca nu poate concura. Ea, a carei mama era o femeie despotica, ipohondra, extrem de nemultumita, care isi trata sotul ca pe un sclav si care se amesteca in viata copiilor ei casatoriti, reproducea in mod inconstient acest comportament in relatia sa cu sotul.
Sotia ii critica preocuparea excesiva fata de munca si lipsa de atentie fata de propriile ei nevoi, la care el raspundea fie cu un comportament dominat de vinovatie, fie cu absente prelungite de acasa, reiterand inaccesibilitatea tatalui sau. Ea a reusit, in mod inconstient, sa reproduca atmosfera incordata, haotica a casei parintilor ei, in timp ce el, simtindu-se invins pentru ca, inconstient, nu putea concura cu tatal plin de succes, dadea impresia de resemnare. Interventia terapeutica a survenit chiar inaintea unei rupturi periculoase a relatiei care, intr-adevar, ar fi corespuns cu supunerea masochista a sotiei fata de propria mama internalizata si care ar fi confirmat simbolic esecul oedipian al sotului.”
