Conceptul de Westworld suna bine. Personal, nu mi s-ar parea chiar asa de rau sa traiesc o aventura in Vestul Salbatic. Chiar daca este simulata si chiar daca locuitorii oraselului sunt androizi care arata foarte veridic, dar care de fapt joaca niste roluri conform unui scenariu prestabilit. Conceptul intr-adevar suna bine. Prea bine. Si de-aici porneste, desigur, si problema.
Poate ca unii dintre noi isi mai amintesc de Westworld-ul din 1973, cu Yul Brynner in rolul cowboyului-robot care o ia razna si incepe sa-si ia in serios postura de bandit, omorand de-adevaratelea clientii imensului parc de aventuri cu roboti.
A mai fost si un sequel cativa ani mai tarziu (cu Blythe Danner in rolul principal feminin), care proiecta amenintarea ca, daca vei intra in parcul de distractii Futureworld, e posibil sa nu mai iesi deloc si sa fii de fapt inlocuit cu un dublu care e in realitate un android. Intriga sequelului semana la urma urmei periculos de mult cu Stepford Wives (ce aparuse chiar cu un an mai devreme).
Intorcandu-ne insa la intriga filmului initial scrisa de Michael Crichton (foarte cunoscut pentru Jurassic Park, printre multe altele), in anii saptezeci conceptul de robot ucigas era desigur un picut mai nou si ceva mai infricosator decat ne pare acum. Am avut totusi un Blade Runner de atunci (dupa Viseaza oare androizii oi electronice?). Si el a pus interesant problema robotilor replicanti. Si am mai avut, printre altele, si un A.I. al lui Spielberg, cu baietelul-robot… si, mai recent, si un Ex Machina…
Daca insa stam sa ne gandim, Yul Brynner, in rolul pistolarului-robot, iti cam ingheta sangele in vine. Mai ales pentru ca nu te asteptai ca Yul Brynner sa fie rau! Pentru western, Yul Brynner era seful celor sapte magnifici, pistolarul cu white hat prin excelenta si era de-a dreptul ingrozitor sa-l vezi cum se imbraca, atat propriu-zis, cat si metaforic, tot in negru.
Si in Westworld-ul pe care l-a lansat recent HBO avem un pistolar ticalos imbracat in negru. Si el comite cele mai ingrozitoare orori. In rolul sau il vedem acum pe Ed Harris. Si, pentru ca stii povestea filmului initial, te astepti ca pistolarul ticalos sa fie robot. Cand el e, de fapt, om. si se duce in parcul Westworld pentru ca iubeste violenta. Si sa omoare androizi in chip oribil este un sport care-i place mult. Nu e ca si cum ai omori oameni, nu-i asa? Si, totusi, acei androizi sangerand sunt jucati de oameni, iar noi spectatorii stim asta. Crimele apar la fel de infricosatoare ca in Tacerea mieilor.
These violent delights have violent ends – un citat din Shakespeare (Romeo and Juliet) pe care scenaristii il folosesc in serial, la modul literal, ca o prefigurare a evenimentelor ce vor zgudui aparent perfect aranjatul parc Westworld. Mai folosesc scenaristii o referinta foarte americana, ce este la urma urmei de o tristete amara. Se spune in film ca oamenii se duc in Westworld ca sa impuste niscai indieni. N-am vazut nativi americani in primul episod din Westworld. Am vazut insa androizi. In mod oribil mutilati si uneori expusi goi, ca intr-o hala de carne. Torturati in mod sistematic pe ecran.
In 2016, desigur, problema nu mai e robotul ucigas, ci ororile de care este capabila umanitatea.
Aceasta este legata si de un approach in stil Frankenstein, care arata cum se joaca omul, devenit demiurg, cu creatia lui. E un topos vechi, desigur. Dar aici este cuplat cu un altul. Acela ca viata e vis. Iar toposul vietii ca vis a fost exploatat de minune in Matrix.
In Westworld, androizii incep sa-si dea seama ca lumea lor nu e de fapt ce pare a fi. Ca nu este un orasel linistit din Vest unde ei isi urmeaza existenta. Ca este de fapt altceva, o matrice infioratoare, condusa de niste monstri care ii controleaza.
Datele problemei au fost setate. Nu sunt toposuri noi, sunt insa toposuri care au avut intotdeauna un impact puternic in modernitate si au fost reciclate de minune in epoca post-… La finalul episodului-pilot, un android ce-si da seama de conditia lui, citeaza amar din Shakespeare, John Donne si Gertrude Stein… Intr-un alt moment, intr-un saloon din Vest, se aude o versiune de la Black Hole Sun cantat in stil wonky de o pianina mecanica. Genericul final se deruleaza pe ritmuri de Johnny Cash…
HBO isi incepe noul serial pe cai mari. Cu actori mari, printre care nume celebre ca Anthony Hopkins si Ed Harris, precum si cu vedete mai recente ca Evan Rachel Wood si James Marsden. Se spune deja ca acesta ar putea sa fie noul Game of Thrones… Indiferent ce va fi, e clar ca au inceput deja jocurile.
Ruxandra Visan
este conferentiar la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
