Donald Trump la Casa Alba si identificarea cu agresorul. Explicatii psihanalitice

Incredibilul a devenit realitate, ceea ce era de neinchipuit s-a intamplat. Donald Trump a devenit ieri presedintele ales al Statelor Unite ale Americii. Acest fapt, al carui tusa groasa de stranietate a lovit din plin intreaga lume, genereaza o serie de reactii emotionale si rationale extrem de puternice. Cum a fost posibil ca un astfel de personaj sa devina peste noapte, la propriu, cel mai puternic om al planetei? Este una dintre intrebarile care staruie si cauta un raspuns urgent reparator. Incercam sa intelegem de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat, incercam sa dam un sens unei realitati despre care nu ne-am fi gandit ca ar putea deveni, intr-adevar, realitate.

Stim ca multe dintre alegerile noastre sunt facute pe baza emotionala, irationala. Poate ca acesta este unul din motivele pentru care Donald Trump a devenit presedintele Statelor Unite ale Americii, ales fiind de niste mase de oameni obositi de un discurs rational, impaciuitor, plicticos si lipsit de consistenta al politicienilor din sistem. Sunt voci care contureaza raspicat ideea unei alegeri irationale care a adus in lumina reflectoarelor lumii intregi o figura grotesca, excentrica, a carei prezenta scenica se bazeaza pe rasism, ura si dezbinare. Psihanaliza se ocupa in special de motivele inconstiente, irationale ce stau la baza comportamentelor umane. Din acest punct de vedere, psihanaliza este un instrument foarte util care ne ajuta sa intelegem fenomene sociale si politice aberante pentru gandirea rationala.

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Ne vom opri in cele ce urmeaza asupra reflectiilor psihanalistului Robert Samuels care a studiat legatura dintre psihanaliza si politica si care, in cea mai recenta carte a sa, Psihanalizand Stanga si Dreapta dupa Donald Trump: Conservatorism, Liberalism si Populism Neoliberal (Psychoanalyzing the Left and Right After Donald Trump: Conservatism, Liberalism and Neoliberal Populisms, Palgrave Macmillan, 2016) cauta sa inteleaga si sa ofere insighturi pretioase despre legatura irationala dintre om si politica.

Gandirea lui Samuels pleaca de la conceptele dezvoltate de Freud si Lacan cu privire la inconstient, repetitie, pulsiune si transfer si le foloseste incercand sa explice fenomene politice si sociale globale. De vreme ce principalele probleme sociale sunt prin natura lor globale, Robert Samuels crede ca avem nevoie de o solutie globala. In acelasi timp, solidaritatea de tip global este blocata de narcisismul nationalist si de pulsiunea de moarte pe care o vedem la lucru tot mai aprig in capitalismul feroce al zilelor noastre.

Referindu-se la ascensiunea lui Trump a carei finalitate este Casa Alba, Samuels noteaza trasaturile puternic narcisice pe care candidatul le-a afisat, fara rezerve:

Ideea este ca un narcisic este cineva care se defineste pe sine prin felul in care altii il vad pe el. Prin urmare, el are o nevoie continua de validare si recunoastere din partea altor persoane.

afirma Samuels. Psihanalistul nu este primul care il caracterizeaza pe Trump drept un narcisic. Sprijinindu-se pe teoria freudiana, Samuels opineaza ca republicanii se caracterizeaza prin ceea ce se numeste „narcisism obsesional” care hraneste nevoia permanenta de a fi verificat, notat, scorat. Prin urmare, oamenii cred ca sistemul meritocratic functioneaza pentru ca lor le merge bine. In acest punct, problema consta in faptul ca nu exista suficiente locuri de munca sau oportunitati pentru toata lumea. Samuels vede aceasta problema ca un punct orb al republicanilor care are drept consecinta abandonarea clasei muncitoare si retragerea in Wall Street si in marile corporatii.

Vedeti si Despre narcisism: o scurta animatie

Una dintre cele mai rasunatoare intrebari in momentul de fata este cum a fost posibil ca oameni ce apartin clasei muncitoare mai putin privilegiate sa se identifice cu un miliardar precum Donald Trump? Ce anume face ca Partidul Republican reprezentat de oameni puternici, cu afaceri prospere sa ajunga sa fie atat de strans legat de saracita clasa muncitoare? Parte din raspuns, crede Samuels, il reprezinta sentimentul de victimizare. Lipsurile si saracia duc, inevitabil, la victimizare si autovictimizare. Iar o victima, spune psihanalistul, este intotdeauna considerata inocenta si ca avand intotdeauna dreptate, tocmai din cauza pozitiei sale inferioare. Victima poate ataca pe alti oameni pentru ca, victima fiind, nu poate fi criticata. Pe de alta parte, victima se afla intr-o dependenta fata de agresorul ei. Identificarea cu agresorul este un important mecanism de aparare care explica aceasta legatura aparent irationala intre clasa muncitoare si elite. Asa cum observa Anna Freud, in mecanismul identificarii cu agresorul cel agresat, adica cel ce se confrunta cu un pericol exterior, transforma angoasa resimtita in agresiune. El preia in sine aceasta agresiune si imita astfel agresorul. Aceasta ii da un sentiment de siguranta, perpetuand totodata o relatie sado-masochista. Intorcandu-ne la alegerile in discutie, putem vorbi de identificare cu agresorul in contextul in care cei defavorizati, victime ale sistemului, proiecteaza propriile simtaminte de ura si agresivitate in figura celui ales. Prin urmare, pozitia de victima poate ramane in continuare valida, de vreme ce exista un agresor care sa realizeze cele mai intunecate scenarii fantasmatice ale noastre si ale democratiei.

Cititi si Identificarea cu agresorul intr-o situatie electorala

Robert Samuels vede si un aspect pozitive in alegerea lui Trump ca presedinte. El se sprijina pe conceptul psihanalitic de asociere libera prin care cineva este invitat sa spuna tot ceea ce-i trece prin minte, fara cenzura. Intr-un fel, explica psihanalistul, Donald Trump face asta. El a luat distanta fata de propriul partid, Partidul Republican, spunand toate acele lucruri care nu se spun in public. Ne amintim de declaratiile sale rasiste si misogine care l-au facut faimos in campania electorala. Beneficiul acestei situatii, crede Samuels, este acela ca lucrurile ascunse despre care nu se vorbeste, dar care se afla in fiecare dintre noi au fost spuse, au fost confruntate in mod direct. Iar aceasta confruntare a fost una socanta.

Vedeti si Unde duc asocierile libere (Everybody get corrupted)

Avem nevoie de o noua abordare in care sa nu mai gandim politica doar ca pe ceva in care lucrurile functioneaza conform logicii si ratiunii, ci sa intelegem cateva dintre aspectele irationale si inconstiente ale politicii.

Alexa Plescan

este psiholog si lucreaza cu adulti, adolescenti si copii.

Toate articolele acestui autor