Retranscriu in graba acest dialog surprins la fata locului, la primul etaj de la Flore, intre doi tineri filosofi.
– Cum l-am putea contrazice pe Schopenhauer cand afirma ca femeile sunt niste copii mari si miopi, lipsite de memorie si imprevizibile, traind numai in prezent, dotate cu o inteligenta asemanatoare cu cea a animalelor, cu doar un pic de ratiune, mincinoase prin excelenta si nascute spre a ramane perpetuu sub tutela?
Cititi si Schopenhauer ca un lup singuratic
– Dar frumoase flori le mai trimite! Insa astazi femeia nu mai vrea sa primeasca flori: a trecut moda galanteriei. Ea vrea sa simta forta, si din ce o exersezi mai mult, ca o spui sau ca o faci, dintr-atat ea te va iubi mai mult. Daca ramai timid si respectuos cu ea, te considera de pe data, in forul sau interior, un imbecil si iti va da o lectie. E necesar sa te bosumfli, sa iti dai aere de om important, sa iti fortezi gestica si vocea, sa pui deoparte trei sau patru paradoxuri, cel mai eficient mijloc de a atrage atentia, si sa le dai glas la momentul potrivit intr-o maniera succinta si imperioasa. In plus, sa o lasi sa creada ca e un spirit puternic, din moment ce in zilele noastre e atee asa cum altadata era credincioasa…
Nu am intervenit in aceasta conversatie, usurat sa stiu ca am mereu cateva paradoxuri la mine care m-au salvat de multe ori din situatii imposibile. Ridicandu-ma pentru a pleca, am mai auzit si aceasta fraza:
Filosofia il conduce pe cel onest direct la spanzuratoare.
M-am intrebat asadar unde ii va conduce ea pe acesti doi tineri dandy, impregnati de Schopenhauer si in mod limpede disonanti cu epoca lor. Dar nu am intotdeauna un raspuns.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
