Cat putem dezvalui despre noi intr-o relatie de prietenie sau parteneriat? Cand este benefica dezvaluirea si cand nu? Ce este nevoie sa discutam si ce nu? Filmul Perfetti sconosciuti (r. Paolo Genovese, 2016) pune in lumina parti necunoscute ale persoanelor apropiate.

La o reuniune intre prieteni, gazda, de profesie psihanalista, propune in filmul Perfetti sconosciuti un joc in care fiecare sa se lepede de secrete si sa demonstreze ca nu are ce ascunde. Fiecare este invitat sa puna telefonul mobil pe masa si sa raspunda pe speaker sau sa citeasca cu voce tare mesajele care apar. O invitatie dificil de refuzat, atata vreme cat un refuz ar fi fost poate interpretat ca ascundere.

Cititi si Orice raspuns al psihanalistei e o forma de autodezvaluire

Telefonul mobil devine astfel, portavocea secretelor fiecaruia. Poate ca nu intamplator, acest joc a fost initiat cand gazdele planuisera sa se desparta, intr-un moment in care fiica gazdelor era in plina rebeliune adolescentina, rebeliune pregatitoare pentru parasirea cuibului.

Ce secret dauneaza si ce secret nu dauneaza?

De obicei un secret se pastreaza pentru ca in jurul lui exista multa rusine si vina. Daca nu ar fi teama de dezaprobarea celuilalt (persoana apropiata sau comunitate), atunci nu ar mai fi nevoie de secrete. In functie de mediul social, o actiune este valorizata sau blamata. De pilda, daca pe vremuri era blamat un copil din flori, astazi acest lucru este mai usor acceptat social.

Secretul este ca o cenzura. Exista cenzuri benefice, necesare si unele nebenefice. Nu este de dorit ca un copil sa asiste la un act sexual al adultilor. In schimb chestiuni legate de adoptie, istoria de viata a stramosilor (inclusiv actiunile lor, fie ele acceptabile social sau nu) ar fi de dorit sa nu fie tinute secrete in familie. Cand un secret nu e elaborat, el trece in generatiile ce vin ca un bol alimentar inghitit pe nemestecate.

Cititi si Secret si dezvaluire

In film, ies la iveala lucruri nespuse intre parteneri: fie legate de familia de baza, fie legate de relatia de cuplu, de orientarea sexuala, fie legate de vise, frici, dorinte, intrebari fundamentale despre viata si cum sa isi traiasca viata. Protagonistii afla prin acest joc ca s-au inselat simbolic sau direct cu altcineva. Partenerii din cupluri nu isi vorbeau despre nevoi, trairi, dorinte, temeri, dureri, suparari cu familia extinsa sau despre copil. Fiecare parca era pus in fata altei parti straine a partenerului, parte pe care partenerul nu indraznise sa o aduca la suprafata.

Cand vorbim de relatii de cuplu monogame, ne gandim la fidelitate si gelozie. O intrebare-cheie pentru relatii este: Ce e de fapt infidelitatea si ce rol joaca in cuplul respectiv? Deseori, poate fi legata de vreun eveniment (decesul cuiva din familia de baza sau extinsa, nasterea unui copil) si joaca un rol in cuplu. Poate fi forma cea mai „la indemana”, de a trece „peste” un doliu, in loc sa se treaca „prin” doliu.

Cititi si Infidelitatea in statistici

Daca ne gandim la mecanismul de aparare denumit ostilitate (sinceritate brutala), atunci ea nu este de dorit. Ea aduce o violenta in orice sistem (fie el mai mic sau mai mare). Care ar fi scopul ascuns al uneoi dezvaluiri brutale? Si cand se intampla?

Avem nevoie de masti in cuplu? Am cliente / clienti care spun cam asa:

eu cred ca trebuie spus totul partenerului / partenerei.

Totul? Si ce s-a intamplat in pat cu alt partener / partenera? Aceasta marturisire este o violenta asupra partenerului actual, iar in plus nu lasa aproape nici un spatiu intim cu sine.

Exista persoane care insista sa stie tot despre trecutul partenerului actual si simt nevoia de a isi acapara pana la nefiinta partenerul actual. Strainul din celalalt si din sine sperie asa de mult, incat celalalt trebuie inghitit total. Desigur, este important sa cunoastem parti din trecutul partenerului care sunt firesti si de dorit in constituirea unei relatii. Lipsa totala de autodezvaluire nu creeaza legaturi prea trainice. Insa in fiecare dintre noi exista o parte straina si de noi insine la care nici celalalt nu poate accede. Este acea parte care va ramane etern necunoscuta.

Bunul simt comun, pe care il avem din starea de Copil Adaptat supus al eului, are un rol mare in convietuirea sociala si in convietuirea de cuplu. Avem nevoie de masti pentru a nu rani, asa cum avem nevoie si de sinceritate blanda, la momentul oportun. Lucrurile nespuse erodeaza pe termen lung o relatie.

Cat adevar putem suporta? Partenerul psihanalistei, care banuia ca fusese inselat, spune la sfarsit, cand ea il intreaba de ce nu a dorit sa joace jocul:

Pentru ca suntem fragili.

Poate ca unii dintre noi nu pot „suporta” unele adevaruri in fata, asa cum nu putem suporta nici soarele in fata (vezi cartea lui Irvin Yalom Privind soarele in fata).

In final toata lumea pleaca acasa si isi continua viata aparent ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, fara a discuta despre ce s-a intamplat.

Prieteniile reinnodate cer mai multa grija decat cele care n-au fost rupte niciodata.

Cristiana Alexandra Levitchi

este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. „Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain” – vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.

Toate articolele acestui autor